vineri, 26 iunie 2009

Promovez lectura

Librarie

Eu aş putea să vă vorbesc mult şi bine...de exemplu despre Mircea Eliade... ale cărui cărţi mă încântă în mod deosebit. Aş lăsa pentru început câteva citate să vorbească de la sine :

"Oamenii sunt mai puternici dacă îi înţelegi" - Mircea Eliade "Lumina ce se stinge"

"Oamenii depind unul de altul, nu dintr-un simţ viril de solidaritate în faţa haosului spaimei- ci dintr-un vid interior. Fiecare se teme sã rãmânã singur"- Mircea Eliade "Lumina ce se stinge"

" (...) dacã fericirea ar fi posibilã, ea ar fi numai în singurãtate. Dar ea nu e. Nimeni nu rãmâne singur" - Mircea Eliade "Lumina ce se stinge"

" Chiar pasul omului se topea în masa aceea muzicalã de sunete mici care alcãtuiau laolaltã liniştea şi singurãtatea câmpiei" - Mircea Eliade " Domnişoara Christina"

" E ciudat cât de incapabil sunt sã prevãd evenimentele esenţiale, sã ghicesc oamenii care schimbã mai târziu firul vieţii mele" - Mircea Eliade "Maitreyi"

" Nu ştiu cât a durat privirea aceea, dar ea nu se aseamãnã cu nici o privire întâlnitã sau îmbrãţişatã pânã atunci " - Mircea Eliade "Maitreyi"

" Îmi explica atât de frumos şi mã privea atât de aproape, încât o ascultam fãrã sã reţin nimic. Spuneam numai din când în când "da" ." - Mircea Eliade "Maitreyi"

" De ce nici dragostea cea mai mare nu poate ghici dorinţa celuilalt?" - Mircea Eliade "Maitreyi"

" (...) acum am înţeles cât îmi era de dragã, acum când mã temeam cã o pot pierde" - Mircea Eliade "Maitreyi"

" Poate numai ochii, singurii, pot trãda un om" - Mircea Eliade "Maitreyi"

" Unde mã înşel eu? Sau toatã lumea are, totdeauna dreptate? " - Mircea Eliade "Maitreyi"

" Toti barbaţii existã şi toti sunt interesaţi pentru o femeie. Toţi bãrbaţii au o personalitate, pentru o femeie. (...) nu toţi au curajul sã ducã un gând pânã la capãt" - Mircea Eliade "Isabel şi apele diavolului"

" (...) îmi vorbea cu mâinile, cu zâmbetul şi cu teama de a nu o surprinde" - Mircea Eliade "Isabel şi apele diavolului"

" (...) încât, fatal, fiecare an din viatţa mea se ridicã duşmanul celuilalt" - Mircea Eliade "Isabel şi apele diavolului"

" Mã ignorã. Toţi mã ignorã. Fiecare mã crede ce vrea el. Dar eu? Eu, unde sunt? Eu, din mine, din nopţile mele, din zorii mei? Dacã aş urla, dacã aş sângera, ei rãmân surzi şi orbi" - Mircea Eliade "Isabel şi apele diavolului"

"Omul îşi schimbã viaţa ca sã n-o piardã" - Mircea Eliade "Isabel şi apele diavolului"

" (...) ni se întâmplã, fiecãruia dintre noi, fel de fel de întâmplãri, dar, din nefericire le uitãm. Iar când nu le uitãm, nu ştim sã le recunoaştem" - Mircea Eliade " Podul "
.............................................................................................................................................................

Sper ca v-am făcut măcar puţin curioşi cu aceste citate minunate... şi că vă veţi îndrepta paşii spre bibliotecă ( cea personală, sau cea publică) să vă luaţi un volum de Eliade.
Şi cu toate acestea ideea este citiţi, citiţi, citiţi, şi da haideţi să promovăm lectura. Fiecare carte citită...este până la urmă o porţie de hrană a minţii... şi ca să nu avem minţi anemice şi slăbite haideţi dar să le hrãnim !

Librarie

duminică, 21 iunie 2009

Atelierul de picturã al sentimentelor

În iarbã mi s-a pierdut umbra. Nu ştiu cine, nu ştiu cum.... Cine? Cum?... Oare tu? Oare eu? Oare NOI?
Azi în firele de iarbã umbra neagrã s-a evaporat...doar soarele verde mai surprinde romburile tinereţii...romburi necoapte.
Vreau sã ştiu cã viaţa e un labirint verde...
ŞTIU!

. . - . . . - . . . - . - . . . . - . . . - . . - - . - - . . . . - . . . . - . - . . - - . -

vineri, 12 iunie 2009

O întâmplare... vara

Aleile invadate de lumina şi cãldura verii. Deasupra, doar cerul senin străbătut de zboruri, cred ale împlinirilor. Şi în rest atâta verde şi floare, cât să nu cuprinzi cu ochiu-ţi mărginit o asemenea linişte şi frumuseţe. Totuşi tăcere. Mi-aduc aminte de ea, cu un surâs, spunându-mi cã ea coloreazã tãcearea. Cred cã a trecut pe aici de dimineaţă scuturându-şi cârlionţii şi cu seninul ochilor colorând... tăcerea.
Iatã-mã, pãşesc pe aceea alee, de unde am vãzut pe cer nori, în forma dragostei, a lunii, a steluţei şi a cãluţului de mare. Vã port în suflet şi acum, cu forma norilor, pãşind pe acea alee ( aleea noastrã). Ca totdeauna mã opresc în locul de unde, dacã este zi şi închid ochii e noapte, şi de e noapte şi închid ochii e zi.
M-am oprit şi respiram amintirile, când, am vãzut umbra unei siluete oprite şi ea pe acestã alee. M-am îmbujorat.. aş fi vrut sã-i citesc amintirea... poate vreo asemãnare. M-am întors curajoasã şi am pãşit sigurã la început, dar apropiindu-mã m-am temut. M-am întors şi am privit spre cer... cãutând o scãpare...apoi m-am uitat înapoi..era tot acolo. Oare mã privea? Mi-e fricã de-ntâmplare...si mi-e frig.... Am închis ochii. Am auzit paşi îndreptându-se spre mine. S-a oprit lângã umãrul meu. I-am simţit respiraţia... Am deshis ochii şi am întors capul... Erau ochi de artist şi vedeam tabloul norilor şi-al verdelui... în ochii lui. Dar el nu ştia ce-i "astãzi" şi ce-i "mâine". Era în mânã cu cartea " Poveşti de dragoste la prima vedere" deschisã la "Misiune imposibilã" de Ana Blandiana. Ce tânãr... parcã prinsese viaţã din acestã poveste... dar am surâs şi am plecat. Nu m-a urmat.
Varã deci.... şi câte întâmplãri invadate de sufletul înrobit.

Promovez lectura

Librarie

Eu aş putea să vă vorbesc mult şi bine...de exemplu despre Mircea Eliade... ale cărui cărţi mă încântă în mod deosebit. Aş lăsa pentru început câteva citate să vorbească de la sine :

"Oamenii sunt mai puternici dacă îi înţelegi" - Mircea Eliade "Lumina ce se stinge"

"Oamenii depind unul de altul, nu dintr-un simţ viril de solidaritate în faţa haosului spaimei- ci dintr-un vid interior. Fiecare se teme sã rãmânã singur"- Mircea Eliade "Lumina ce se stinge"

" (...) dacã fericirea ar fi posibilã, ea ar fi numai în singurãtate. Dar ea nu e. Nimeni nu rãmâne singur" - Mircea Eliade "Lumina ce se stinge"

" Chiar pasul omului se topea în masa aceea muzicalã de sunete mici care alcãtuiau laolaltã liniştea şi singurãtatea câmpiei" - Mircea Eliade " Domnişoara Christina"

" E ciudat cât de incapabil sunt sã prevãd evenimentele esenţiale, sã ghicesc oamenii care schimbã mai târziu firul vieţii mele" - Mircea Eliade "Maitreyi"

" Nu ştiu cât a durat privirea aceea, dar ea nu se aseamãnã cu nici o privire întâlnitã sau îmbrãţişatã pânã atunci " - Mircea Eliade "Maitreyi"

" Îmi explica atât de frumos şi mã privea atât de aproape, încât o ascultam fãrã sã reţin nimic. Spuneam numai din când în când "da" ." - Mircea Eliade "Maitreyi"

" De ce nici dragostea cea mai mare nu poate ghici dorinţa celuilalt?" - Mircea Eliade "Maitreyi"

" (...) acum am înţeles cât îmi era de dragã, acum când mã temeam cã o pot pierde" - Mircea Eliade "Maitreyi"

" Poate numai ochii, singurii, pot trãda un om" - Mircea Eliade "Maitreyi"

" Unde mã înşel eu? Sau toatã lumea are, totdeauna dreptate? " - Mircea Eliade "Maitreyi"

" Toti barbaţii existã şi toti sunt interesaţi pentru o femeie. Toţi bãrbaţii au o personalitate, pentru o femeie. (...) nu toţi au curajul sã ducã un gând pânã la capãt" - Mircea Eliade "Isabel şi apele diavolului"

" (...) îmi vorbea cu mâinile, cu zâmbetul şi cu teama de a nu o surprinde" - Mircea Eliade "Isabel şi apele diavolului"

" (...) încât, fatal, fiecare an din viatţa mea se ridicã duşmanul celuilalt" - Mircea Eliade "Isabel şi apele diavolului"

" Mã ignorã. Toţi mã ignorã. Fiecare mã crede ce vrea el. Dar eu? Eu, unde sunt? Eu, din mine, din nopţile mele, din zorii mei? Dacã aş urla, dacã aş sângera, ei rãmân surzi şi orbi" - Mircea Eliade "Isabel şi apele diavolului"

"Omul îşi schimbã viaţa ca sã n-o piardã" - Mircea Eliade "Isabel şi apele diavolului"

" (...) ni se întâmplã, fiecãruia dintre noi, fel de fel de întâmplãri, dar, din nefericire le uitãm. Iar când nu le uitãm, nu ştim sã le recunoaştem" - Mircea Eliade " Podul "
.............................................................................................................................................................

Sper ca v-am făcut măcar puţin curioşi cu aceste citate minunate... şi că vă veţi îndrepta paşii spre bibliotecă ( cea personală, sau cea publică) să vă luaţi un volum de Eliade.
Şi cu toate acestea ideea este citiţi, citiţi, citiţi, şi da haideţi să promovăm lectura. Fiecare carte citită...este până la urmă o porţie de hrană a minţii... şi ca să nu avem minţi anemice şi slăbite haideţi dar să le hrãnim !

Librarie

Atelierul de picturã al sentimentelor

În iarbã mi s-a pierdut umbra. Nu ştiu cine, nu ştiu cum.... Cine? Cum?... Oare tu? Oare eu? Oare NOI?
Azi în firele de iarbã umbra neagrã s-a evaporat...doar soarele verde mai surprinde romburile tinereţii...romburi necoapte.
Vreau sã ştiu cã viaţa e un labirint verde...
ŞTIU!

. . - . . . - . . . - . - . . . . - . . . - . . - - . - - . . . . - . . . . - . - . . - - . -

O întâmplare... vara

Aleile invadate de lumina şi cãldura verii. Deasupra, doar cerul senin străbătut de zboruri, cred ale împlinirilor. Şi în rest atâta verde şi floare, cât să nu cuprinzi cu ochiu-ţi mărginit o asemenea linişte şi frumuseţe. Totuşi tăcere. Mi-aduc aminte de ea, cu un surâs, spunându-mi cã ea coloreazã tãcearea. Cred cã a trecut pe aici de dimineaţă scuturându-şi cârlionţii şi cu seninul ochilor colorând... tăcerea.
Iatã-mã, pãşesc pe aceea alee, de unde am vãzut pe cer nori, în forma dragostei, a lunii, a steluţei şi a cãluţului de mare. Vã port în suflet şi acum, cu forma norilor, pãşind pe acea alee ( aleea noastrã). Ca totdeauna mã opresc în locul de unde, dacã este zi şi închid ochii e noapte, şi de e noapte şi închid ochii e zi.
M-am oprit şi respiram amintirile, când, am vãzut umbra unei siluete oprite şi ea pe acestã alee. M-am îmbujorat.. aş fi vrut sã-i citesc amintirea... poate vreo asemãnare. M-am întors curajoasã şi am pãşit sigurã la început, dar apropiindu-mã m-am temut. M-am întors şi am privit spre cer... cãutând o scãpare...apoi m-am uitat înapoi..era tot acolo. Oare mã privea? Mi-e fricã de-ntâmplare...si mi-e frig.... Am închis ochii. Am auzit paşi îndreptându-se spre mine. S-a oprit lângã umãrul meu. I-am simţit respiraţia... Am deshis ochii şi am întors capul... Erau ochi de artist şi vedeam tabloul norilor şi-al verdelui... în ochii lui. Dar el nu ştia ce-i "astãzi" şi ce-i "mâine". Era în mânã cu cartea " Poveşti de dragoste la prima vedere" deschisã la "Misiune imposibilã" de Ana Blandiana. Ce tânãr... parcã prinsese viaţã din acestã poveste... dar am surâs şi am plecat. Nu m-a urmat.
Varã deci.... şi câte întâmplãri invadate de sufletul înrobit.