Întrebări încolăcindu-se
Pe albastrul împietrit...
Ce rece mă întorc în mine
Spre pamântul ud
Adormindu-mi rănile
În adâncuri sparte
De iluzia optică a iubirii?!

Incercam... teroria...

Sprijiniţi de copacul uscat
ţinându-ne inimile
pe fire de rouă
Încercăm teoria flexibilităţii sentimentale...

Fără...

Şi-am tot căzut

iertându-ne zborul...

Iar trupurile noastre s-au descompus

în pământul de amintiri din urma noastră.

Nici nu mai ştiu pe unde eşti…

Poate o respiraţie pe un gât încovoiat

ca o aripă ruptă...

Ne trezim mereu

Spre ceasul din apus

Fără tine

Fără mine…

Toamna...

Toamna...ca o copilă îmbujorată cu mâinile reci de la o circulaţie periferică proastă... stând în haina-i de orfană, îşi despleteşte părul şi, şi-l împleteşte iar şi iar...în reci ploi...
Scăpătând dintre lumini, în frigul de pe buzele decojite se aude murmurul unei foste iubiri... poate a roşului sau o galbenului pal...
Orfana adună tot ce sufletele aruncă în drum... iar lada ei cu fructe se va transforma curând într-o dulceaţă cu amprente adânci umane...

O toamnă frumoasă tuturor!...şi aveţi grijă ce aruncaţi, ce păstraţi, cu ce îndulciţi sau nu toamna...

Rãsãritul

Ca un somnambul al valurilor
Îmi chemi scoici prin vene
Şi mã dor alegele întinse, la maxim
Spre tine.

Singurul rãsarit îmi depietrificã inima
Iar vocea mea ca a sirenelor o-auzi
Dar faslă este clipa când ştiai că
Soarele e prea rotund în aşteptare...

Imagine: http://browse.deviantart.com/?q=sunrise&order=9&offset=24#/d1nb42h

Putin ajutor

Ziua buna!... Va rog accesati acest link pentru a o ajuta pe sora mea la un joc online... Multumesc mult!

http://soferderomania.promotor.ro/Ania_Ioana

Numai bine! Si o vara frumoasa in continuare!

Pentru nisipul care nu ne mai aşteaptă

Ploi leneşe pe crengi rupte
În ruine căutând fâşii
Pe nisipul unde n-am ajuns împreună
Visele noastre se roagă la înec.

Cerul nu ne mai priveşte,
Iar tu te bucuri căci nu-ţi place
să mă vezi privinu-l...
Aş vrea să merg acolo unde ne asteaptă
De când am visat prima oară
Macii apusului şi ai răsăritului.

Dar nu ştiu dacă o să mă primească cu tine
Sau pe tine cu mine,
Căci acum plouă mãrunt, nu mai e senin,
Crengile s-au rupt,
Nisipul noastru e cernut,
Iar clepsidra noastră înecată...

Apus de Mac

Dintre 2 geamuri
norii s-au lăsat pe fruntea mea...
Şi gâtul meu şi-a frânt aripa
Apusului de Mac.

Într-un dreptunghi e cer,
În ochiul tău cafea.
Picurându-mă clepsidre creionate;
Pe perna ta mi-i zâmbetul apus...

imagine: deviantart

Premiu

Multumesc Iuliei pentru premiu si apreciere!

Vreau sa fac la randul meu o premiere generala... daca se poate spune asa...vreau sa ofer acest premiu tuturor celor care pun suflet in ceea ce fac.


Numai bine!

Cerul coborât

Cerul coborât pe o scară de sticlă fisurată,
Paşi albaştrii pe vase de sânge,
Roşu circulând între două ţărmuri...

Zăpada năvălind pe trupuri fierbinţi
Dorinţe înecate chinuit în ocean
O barcă a nimănui venind spre noi... spre ei... sau spre tine?

Aruncă-ţi mâinile spre mine...
Ruinele atingerilor ţi le vei aminti
Cerul coborât te va strivi?

Noi ne vom macina printre pietrele lumii...

Ridica pietrele de pe drum.... si pune-le in urma ta... pune-le invers... si vino cu spatele spre mine. Cand te vei lovi de umbra mea, inchide ochii si de ai sa cazi., numara secundele, minutele, zilele poate chiar anii pana cand vei ajunge in bratele mele ( depinde de pietrele de pe drum... )
Cand imi vei simti caldura... cauta-mi mainile reci.... cauta-le printre pietrele si nisipul cald al verii... Cand le vei gasi deschide ochii si priveste cerul ori marea, totuna... eu sunt acolo sub capul tau... caldura pieptului meu iti va canta rasaritul si iti va adormi apusul... Parul meu iti va mangaia fruntea si spatele...
Gandeste-te din nou la pietre si la drumul de intoarcere.... sa le pui astfel incat sa ma gasesti cand pamantul va fi inundat, sau cand se vor toci in nisip de amintiri... sa tii minte drumul spre sufletul meu!...
Si pastreaza in buzunar, mereu, piatra de temelie.

2 carti

În nemişcare, se privesc două cărţi una fiind versiunea reeditată a primei (cărţi cu acelaşi titlu şi acelaşi autor.)
Dacă ne-ar reedita şi pe noi cineva... să ne ascundem mai uşor pe rafturi "noi" şi "vechi".
Şi dacă ambele versiuni prezintă aceeaşi poveste până într-un punct unde, autorul a crezut de cuviinţa că există 2 cai.... (cel puţin) şi că nu poate renunţa la nici una....
Dacă şi noi ne-am putea trăi aceeaşi viaţă făcând ( cel puţin) 2 alegeri... fiind noi dar reeditaţi în (cel puţin) 2 variante. Să ştim exact unde duceau drumurile de la răscuce...
Citind aceste carţi nu pot spune ca e una mai bună decât alta.... pot spune că de undeva sunt şi nu sunt diferite.... pentru că esenţa este aceeaşi...
Şi noi suntem în esenţă aceeaşi "noi" deşi uneori ne-am reedita din necesitate mai mult, decât din dorinţa de a încerca ceva nou....
Dar pentru că real nu putem acestă reeditare..ne rămâne să ne reedităm doar în scris sau în vorbe, în soapte de câte ori dorim....