Labirintul Verdelui

2011-06-21T01:46:00.001-07:00

Seninul de mai...

mâncat de un balaur înfometat de albastru

aşa spunea copilul de la marginea străzii...

parfumul celei în negru s-a mai colorat de la o vreme

şi negrul s-a dus la fund...dar nu s-a scurs...

încă aştept să îmi scri ... nu vreau ceva cromatic...

vreau sa îmi scri cu fapte de acolo de departe: ce mai faci

cum mai e seara pe la tine... şi gâtul sprijinit pe umărul tau

si obrazul ce se ascunde în bucle şi în timpul...de acum....

Dorul lămâilor şi galbenului şi ochii căprui uitaţi la mare....

nisip...şi fire de iarbă

şi ceva cu gust de caramel...

prea multa lume între noi...

prea multe culori

şi nu... încă nu....

Cu drag, scrie-mi....

Penumbra

2011-04-02T13:26:00.000-07:00

Penumbra ca o privire tristă
alunecată de pe la un apus de mai

înfăşurată strânge-acuma speranţe...

Marea e tot acolo apusurile de mai vor fi şi ele
dar răsăritul îţi spun: nu...nu am prins decât unul
restul:
PENUMBRA.

link imagine http://browse.deviantart.com/?q=penumbra&order=9&offset=24#/d2ikiv3

Mã reîntorc se pare....

2011-03-27T05:06:00.000-07:00

Ceva din mine mã cautã
din trupul decojit şi orb şi surd
printre piei de şarpe, de reptile umane
să mă ascund neatinsă
solzi răscoliţi de vânt
tăioşi zgârie obraji înlăcrimaţi

nu ascultai...
nu cunoşteai?

împietriri, despietriri....
sânge coagulat
obraji tăiaţi şi ascunşi printre pansele
solzi viscolind
eu....
tu........

distanţa punctelor scrise şi nerostite
ceva din mine mă caută...
mă reîntorc se pare...?? ! ??

2010-09-19T13:13:00.000-07:00

Întrebări încolăcindu-se
Pe albastrul împietrit...
Ce rece mă întorc în mine
Spre pamântul ud
Adormindu-mi rănile
În adâncuri sparte
De iluzia optică a iubirii?!

Incercam... teroria...

2010-09-18T10:17:00.000-07:00

Sprijiniţi de copacul uscat
ţinându-ne inimile
pe fire de rouă
Încercăm teoria flexibilităţii sentimentale...

Fără...

2010-09-08T14:51:00.000-07:00

Şi-am tot căzut

iertându-ne zborul...

Iar trupurile noastre s-au descompus

în pământul de amintiri din urma noastră.

Nici nu mai ştiu pe unde eşti…

Poate o respiraţie pe un gât încovoiat

ca o aripă ruptă...

Ne trezim mereu

Spre ceasul din apus

Fără tine

Fără mine…

Toamna...

2010-09-02T12:22:00.000-07:00

Toamna...ca o copilă îmbujorată cu mâinile reci de la o circulaţie periferică proastă... stând în haina-i de orfană, îşi despleteşte părul şi, şi-l împleteşte iar şi iar...în reci ploi...
Scăpătând dintre lumini, în frigul de pe buzele decojite se aude murmurul unei foste iubiri... poate a roşului sau o galbenului pal...
Orfana adună tot ce sufletele aruncă în drum... iar lada ei cu fructe se va transforma curând într-o dulceaţă cu amprente adânci umane...

O toamnă frumoasă tuturor!...şi aveţi grijă ce aruncaţi, ce păstraţi, cu ce îndulciţi sau nu toamna...

Rãsãritul

2010-08-16T06:51:00.000-07:00

Ca un somnambul al valurilor
Îmi chemi scoici prin vene
Şi mã dor alegele întinse, la maxim
Spre tine.

Singurul rãsarit îmi depietrificã inima
Iar vocea mea ca a sirenelor o-auzi
Dar faslă este clipa când ştiai că
Soarele e prea rotund în aşteptare...

Imagine: http://browse.deviantart.com/?q=sunrise&order=9&offset=24#/d1nb42h

Putin ajutor

2010-08-02T03:59:00.001-07:00

Ziua buna!... Va rog accesati acest link pentru a o ajuta pe sora mea la un joc online... Multumesc mult!

http://soferderomania.promotor.ro/Ania_Ioana

Numai bine! Si o vara frumoasa in continuare!

Pentru nisipul care nu ne mai aşteaptă

2010-07-26T03:06:00.000-07:00

Ploi leneşe pe crengi rupte
În ruine căutând fâşii
Pe nisipul unde n-am ajuns împreună
Visele noastre se roagă la înec.

Cerul nu ne mai priveşte,
Iar tu te bucuri căci nu-ţi place
să mă vezi privinu-l...
Aş vrea să merg acolo unde ne asteaptă
De când am visat prima oară
Macii apusului şi ai răsăritului.

Dar nu ştiu dacă o să mă primească cu tine
Sau pe tine cu mine,
Căci acum plouă mãrunt, nu mai e senin,
Crengile s-au rupt,
Nisipul noastru e cernut,
Iar clepsidra noastră înecată...

Apus de Mac

2010-07-01T00:58:00.000-07:00

Dintre 2 geamuri
norii s-au lăsat pe fruntea mea...
Şi gâtul meu şi-a frânt aripa
Apusului de Mac.

Într-un dreptunghi e cer,
În ochiul tău cafea.
Picurându-mă clepsidre creionate;
Pe perna ta mi-i zâmbetul apus...

imagine: deviantart

Premiu

2010-06-28T03:23:00.000-07:00

Multumesc Iuliei pentru premiu si apreciere!

Vreau sa fac la randul meu o premiere generala... daca se poate spune asa...vreau sa ofer acest premiu tuturor celor care pun suflet in ceea ce fac.

Numai bine!

Cerul coborât

2010-06-24T13:33:00.000-07:00

Cerul coborât pe o scară de sticlă fisurată,
Paşi albaştrii pe vase de sânge,
Roşu circulând între două ţărmuri...

Zăpada năvălind pe trupuri fierbinţi
Dorinţe înecate chinuit în ocean
O barcă a nimănui venind spre noi... spre ei... sau spre tine?

Aruncă-ţi mâinile spre mine...
Ruinele atingerilor ţi le vei aminti
Cerul coborât te va strivi?

Noi ne vom macina printre pietrele lumii...

2010-06-04T10:06:00.000-07:00

Ridica pietrele de pe drum.... si pune-le in urma ta... pune-le invers... si vino cu spatele spre mine. Cand te vei lovi de umbra mea, inchide ochii si de ai sa cazi., numara secundele, minutele, zilele poate chiar anii pana cand vei ajunge in bratele mele ( depinde de pietrele de pe drum... )
Cand imi vei simti caldura... cauta-mi mainile reci.... cauta-le printre pietrele si nisipul cald al verii... Cand le vei gasi deschide ochii si priveste cerul ori marea, totuna... eu sunt acolo sub capul tau... caldura pieptului meu iti va canta rasaritul si iti va adormi apusul... Parul meu iti va mangaia fruntea si spatele...
Gandeste-te din nou la pietre si la drumul de intoarcere.... sa le pui astfel incat sa ma gasesti cand pamantul va fi inundat, sau cand se vor toci in nisip de amintiri... sa tii minte drumul spre sufletul meu!...
Si pastreaza in buzunar, mereu, piatra de temelie.

2 carti

2010-02-20T04:53:00.000-08:00

În nemişcare, se privesc două cărţi una fiind versiunea reeditată a primei (cărţi cu acelaşi titlu şi acelaşi autor.)
Dacă ne-ar reedita şi pe noi cineva... să ne ascundem mai uşor pe rafturi "noi" şi "vechi".
Şi dacă ambele versiuni prezintă aceeaşi poveste până într-un punct unde, autorul a crezut de cuviinţa că există 2 cai.... (cel puţin) şi că nu poate renunţa la nici una....
Dacă şi noi ne-am putea trăi aceeaşi viaţă făcând ( cel puţin) 2 alegeri... fiind noi dar reeditaţi în (cel puţin) 2 variante. Să ştim exact unde duceau drumurile de la răscuce...
Citind aceste carţi nu pot spune ca e una mai bună decât alta.... pot spune că de undeva sunt şi nu sunt diferite.... pentru că esenţa este aceeaşi...
Şi noi suntem în esenţă aceeaşi "noi" deşi uneori ne-am reedita din necesitate mai mult, decât din dorinţa de a încerca ceva nou....
Dar pentru că real nu putem acestă reeditare..ne rămâne să ne reedităm doar în scris sau în vorbe, în soapte de câte ori dorim....

Cine.....???

2009-12-22T06:58:00.000-08:00

Mã gândeam zilele acestea cã dacã timpul... cã dacã noi...în timp, peste timp, sub timp... am uita de toate substantivele, adjectivele, verbele, adverbele, pronumele, numeralele şi alte morfologisme sufleteşti şi ne-am privi... aşa chiar în peisajul rece al iernii... oare ne-am da seama cine suntem? cine sunt şi cine eşti? cine mai suntem?
Uneori ne gândim de unde am plecat ca să ne bucurăm unde am ajuns...alteori ne întristăm .... dar dacă ne oprim în drum şi aruncăm o singură privire în nemărginirea albă.... dacă îţi lipeşti obrazul de obrazul omului de zăpadă... construit de cine ştie ce copii plini de viaţă sau de cine ştie ce îndrăgostiţi înduioşaţi de prima ninsoare... dacă ne-am răci puţin obrazul fierbinte.. brăzdat, secerat de atâtea lacrimi în urma plecării, a venirii. a întrebării dar mai ales a răspunsului....
În acest frig... acest ger al sentimentelor, când ea se simte prea goalã înăuntru iar el prea plin de trecut sau de prezent ( nici el nu ştie).. Nimeni n-ar merge cu bocancii care te bat...dar ar alerga prin zăpadă pentru bucuria unor "primi paşi" ... şi totuşi dacă înduri gerul, dacă săruţi zăpada... dacă îţi speli mâinile cu gheaţa regretelor.... şi până la urmă contează să reuşeşti un singur zâmbet... eu zic că uneori e de ajuns... pentru tot..pentru tot ce a fost...pentru cine sunt eu şi cine eşti tu....
Iarna acesta...mă bucur că a nins ( mai mult decât în alţi ani)... însă în fiecare an înţeleg ninsoarea altfel.. şi pe mine altfel... şi deşi întrebarea rămâne: "cine sunt cine esti.?".. începută în suflet din geneza primelor cuvinte... aştept

Aştept să îţi reîntâlnesc cândva privirea.... nu aştept cu disperare...dar aştept cu o vagă emoţie..pentru că ştiu că şi tu şi eu suntem în căutarea răspunului.... ce aiurit spune că s-ar găsi dacă privirile noastre s-ar reîntâlni sau poate nu....

Zob - Cantec de dragoste
Asculta mai multe audio Muzica

Sărbători fericite!

Zâmbet palid

2009-10-26T07:35:00.000-07:00

"Ascund fiecare greşală a ta în zâmbetul meu palid... Dar nu zâmbesc ca să-ţi amintesc că ai greşit, zâmbesc în amintirea răbdării.... a iertării.... Nu zâmbesc la comandă şi nu zâmbesc forţat.... " spuse Lena zâmbind. Se oprise în urma lui, şoptind aceste cuvinte, urmărindu-l cum se îndepărtează... Semaforul arăta verde... unii oameni chiar se uitau miriaţi de ce nu trece... de parcã era treaba lor?!... era o grijă ironică... la adresa unei visătoare...mulţi se întrebau dacă cei doi tineri se certaseră...alţii erau contraţi că ea zâmbea, nu înţelegeau....
Cu un lung oftat, după ce a aşteptat de 8 ori culoarea verde la semafor, Lena a traversat strada şi în fiecare pas al ei auzea ca un ritm neîndurat "ascund(drept)... zâmbesc(stâng)... ascund(drept) ....zâmbesc(stâng)"...
Iată o zi de toamnă:...şi seara semaforul nu mai funcţiona... nici felinarul de lângă semafor... era chiar pustiu... însă un ritm, acel ritm al zâmbetului palid tot se auzea...ca o iertare a nopţii nelumitate şi nesemnalizate.

Iubeşte doar, iubeşte doar

2009-10-13T12:01:00.000-07:00

Spune-mi minciuni nescrise încã
Şi neştiute de-auz temător...
De minţi, minte-mă doar cu-adevărul Antonimic îţi cer!

Găseşte cuvinte ascunse,
Găseşte-adjective nescrise
Şi cântă-mi cu sufletul tot
Sinonimic îţi cer...

Altceva , altceva de îţi cer....
Antonimic, sinonimic,
Normal...
Iubeşte-mă doar! Iubeşte-mă doar!

Imagine: http://arlek-in.deviantart.com/art/Love-30959885

Balul căutării

2009-10-01T05:15:00.000-07:00

Ştiu că din umbrele prăfuite,
Printre coloanele gândurilor obosite,
În ritmul paşilor de noapte,
Tremurându-ţi mâna albă pe marginea de piatră
Mă cauţi după parfumul şi culoarea rochiei...
În tot acest pustiu de trupuri,
Ce vântură pe umeraşe rochii...
Chiar şi felinarele îţi par rochii de păpuşi,
Rochiţe fluturate sclipitor...
Pe toate acele trupuri nu vei găsi
Vreo dâră a rochiei mele
Sau vreo mătase a parfumului...
Eu am trecut...
Demult...

Imaginea : http://cunegonda.deviantart.com/art/MEDIEVAL-118442889

Versuri din unghiul aşteptării

2009-09-21T11:51:00.001-07:00

Am pe umãr aripi de vânt.
Nu-mi simt picioarele-mpietrite
pe inima cãzutã printre cioburi...
În braţele căzute am o carte
cu pagini de fluturi-ngălbeniţi
de vremurile tăcerii tale...
Nu-mi simt ochiul stâng,
Iar dreptu-mi străcluceşte aşteptând...
Cad, dar cad iubire spre cerul nopţii să te prind!

Imagine: http://crystynadragonrose.deviantart.com/art/Flying-130210792

2009-09-11T10:58:00.001-07:00

Din nou ea... tresărind lângă fereastra cu perdele dantelate în aşteptarea răsăritului. Umbra perdeluţei trandafirii alunecand tăcutã şi sfioasă la primele atingeri ale razelor .... Iar ea privind cu ochii închişi răsăritul. Mânuţele mici strângând gânduri rătãcite pe marginea pervazului. Apoi toate razele ca un buchet de trăiri scuturând petale de strălucire..pe frunte, pe obraji, pe gura întredeschisă...pe gât...pe pieptul tresărind sub cãmaşa de noapte... pe braţele ce atârnau acum uniform şi liniştit pe lângă corpul calm... până pe picioarele încremenite... ca o tulpină de trandafir în aşteptatrea înfloririi primului său boboc.
Cu un oftat ce a fost răsăritul auditiv al întregii camere..se îndreaptă cu ochii deschişi ce tremurau albastrul obosit, spre masa de lângă pat, unde, în vază trandafirii erau adormiţi încă de noaptea trecută... Pe lângă măsuţă..petalele uscate urcau în miresme până în aşternuturile albe..neatinse...
În acestă noapte aşteptase în picioare, când cu ochii deschişi când cu ochii închişi răsăritul....
Pe fereastra deschisă, vântul... mult aşteptat, intră ca un musafir permanent... răscolind petalele ca pe un preş îndrăgit aflat dinaintea patului. Ea stând acum pe marginea patului, zâmbi.... zâmbi şi vântul...
Aştepta... aştepta răsaritul, umbra, mireasma petalelor, vântul...aştepta o nouă zi...apoi îşi aminti acel " Toate la timpul lor"...

Imagine:http://karinka8.deviantart.com/art/Abstract-57481245

Lucruri simple..toamna

2009-09-06T08:40:00.000-07:00

Îmi cer scuze misiunilor neîndeplinite,
Le pot amâna,...sper,.. spre a mã rezolva
Dilematic, sincer, punctual...
Toamna asta o sã zâmbesc!
Toamna trecutã s-a plâns mult
printre străzi...
Hai să alergm în ploaie!
Să îţi surâd învârtindu-mă cu părul ud,
Să arunc scântei de apă ...
Să îmi hidratez sufletul dupa secetă...
Să fim noi...toţi... sub toate vorbele toamnei,
Sub toate frunzele ude...

Să prinzi de braţ când ameţeşte
Balerina ploii!

imagine: http://endlessnight-m.deviantart.com/art/Autum-Rain-68444704

O secundã înaintea rãsãritului

2009-08-30T12:22:00.000-07:00

Cuvinte secate de sens,
Ceasul care tot arată fix de prea mult timp,
Clipe sticate şi încremenite între secunde,
Clepsidre sparte... şi nisip pierut pe braţul tău de piatră...
Mi-a secat albastrul...şi ochii mi se scurg,
Căutând timpul ce m-a lăsat încremenită
La doar o secundă înaintea răsăritului...

Imagine: http://bleedingsonata.deviantart.com/art/waiting-106731992

Cu ochii închişi

2009-08-18T11:44:00.000-07:00

Uneori credea cã dacã închide ochii poate sã fugã... sã fugã de prezent, de cei din prezent, dar mai ales de cei din trecut, de trecut. Sã se evapore aşa cu ochii închişi prin toţi porii şi să pornească cu sufletul particule incolore şi reci spre cerul senin, prea albastru, cu nori mari şi pufoşi....
Inchidea ochii şi se concentra pe toate celelalte simţuri..mai ales pe cel auditiv... auzea secundele clipelor pierdute, auzea ceasuri rotunde spărgându-se cu zgomote vechi, auzea nu în ultimul rând vântul, vântul ce îi aducea pe chipul absent un zâmbet uscat... Buzele uscate tremurau uşor, prinzând culoarea zâmbetului....
Păcat doar că aşa,...cu ochii închişi uita de respiraţii... respiraţia ei era înăbuşită şi controlată, timidă.... dar celelalte repiraţii? Egoista aceasta selecţie...aşa cu ochii inchişi să nu asculte respiraţia.... cealaltă respiraţie..respiraţia ce încerca să înţeleagă ochii închişi, răsuflarea absentă, încremenită parcă în timp....

"Oare ea vede lumină, oare vede întuneric..şi de ce tace..de ce atâta tăcere? Tăcerea care trece peste zgomotul plin de viaţa, plin de prezent al respiraţiei mele...
Am s-o strig...."

Aşa cu ochii închişi, cu trupul închis în scoica încremenirii, se aude strigată... de undeva de la suprafaţă... De undeva de la suprafaţă porneşte spre adâncuri pe rând cate o literă... cu unde care răzbat greu.... şi încă după ce se aude clar strigată... ea cea fugită cu ochii închişi... se uita în urmă speriată..se simte ajunsă, încojurată, şi deschide ochii să privească prezentul în ochi:
Mulţumeşte că aude repspiraţia prezentului.... că s-a oprit din fugă...că trăieşte..da asta e cel mai important că traieşte..că simte..că se deschide din adâncuri.... că simte!

imaginea : http://ntscha.deviantart.com/art/eyes-wide-shut-unopened-105150143

2009-08-07T23:36:00.001-07:00

Nu ştiu... dacă să mulţumesc pentru aceste lecţii. Oare trebuie să mulţumim pentru lecţiile pe care le primim în viaţă? Sau trebuie să zâmbim în semn de recunoaştere că azi ştim mai mult decât ieri. Eu şi mulţumesc şi zâmbesc. Chiar dacă o să trebuiască să mulţumesc şi să zâmbesc pentru aceeaşi lecţie de mai multe ori...până o învăţ.
Şi ce învaţ pe zi ce trece? Că lumea pe cât este de simplă, pe atât de mult e complicată de frica oamenilor de a simţi cu adevărat, de a trăi momentul, e afectată de indiferenţa,dezinteresul care sculptează....
Da, fiecare lecţie e un "maestru" care sculptează într-o bucată de marmura "brută"... dând o formă. Şi uite aşa lăsând margini colţuroase sau netede, "maeştrii" ajung la "piatra neşlefuită": la inimă. Aici nu mai şlefuiesc...aici sparg totul în bucaţele care se "risipesc" pe urma indiferenţilor şi a indiferenţelor...
Da, poate prea rece acestã comparaţie... şi vreau să învaţ să nu mai plâng nici măcar atunci când mulţumesc sau când zâmbesc...

Mulţumesc! :)

imagine: http://cocoloveschanel.deviantart.com/art/Sky-Whisper-102902763

Respirã...te r o g !

2009-08-03T00:54:00.000-07:00

Am simţit respiraţia...m-am întors cu toată marea ochilor învolburată de emoţie...dar nu era a ta... nu era o respiratie umană..era vântul.... Copilaresc dacă aş întreba dacă tu l-ai trimis! Nu mai cred!... în poveşti.
Era doar vântul. Ce, el nu are voie sã respire?!... chiar îl rog ...să respire pe umărul meu, pe gâtul meu, prin părul meu, pe obraji şi pe buze...
O sã ştiu însă data viitoare că nu eşti tu...că poate nici n-ai fost vreodată....
Respirã te rog!!!!!!!

http://screamalovesong.deviantart.com/art/respira-simte-124082259

Versurile verii

2009-07-27T02:48:00.000-07:00

Pleacă de sub raza soarelui nerăsărit,
Din visele mării uitate!
Păşeşte cu vara în privire
Şi zâmbeşte minţind o lume înteagă:
Că soarele a răsărit deja
şi cã marea încã e acolo undeva
ca o iluzie a dragostei albastre...

http://calisto-photography.deviantart.com/art/stranded-93455994

Versuri pierdute

2009-07-21T00:37:00.000-07:00

Priviri pierdute în negura amintirilor...
Nu avem sã ne întoarcem,
Ca sã ne regãsim urmele şi umbrele sfâşiate !?
Marea va încerca mereu să şteargă regretele
Şi lacrimile sărate din privirile confuze...
Ai prea mult nisip în ochi, castele de nisip,
Nu ai putea să vezi că soarele răsare în fiecare zi
Şi că există iertare!

La mulţi ani IULIA!

2009-07-20T01:12:00.001-07:00

La mulţi mulţi mulţi ani Iulia! ..şi celor nãscuţi într-o zi de 20 iulie...

Vama veche-18ani
Vezi mai multe video din Muzica

Noapte de vară

2009-07-18T12:34:00.000-07:00

Asearã...dupã ce m-am pus în pat..cu lumina stinsã şi am închis ochii, poate am şi aţipit puţin...am deschis ochii deodatã şi am spus câteva cuvinte pe care doream mult să le notez atunci..chiar şi acum regret că nu le-am notat...cred că erau 2 versuri....dar...oricât aş încerca nu-mi amintesc...Eram conştientă când le-am gândit sau poate eram la marginea dintre vis şi realitate, pe linia graniţei...cu un picior în vis, cu unul în realitate...

Poate o să mă sfătuiţi să îmi pun un carneţel aproape... însă eu ştiu cumva că acele cuvinte ajung undeva..sau poate aşa îmi place să cred..că ajung undeva în noapte... poate într-un vis sau poate în realitate...

Plouă

2009-07-12T02:55:00.000-07:00

Nu v-aş spune o noutate...dacă aş începe cu următoarea afirmaţie... plouă..... Deşi suntem în luna iulie sau luna lui Cuptor ( denumire din popor )... PLOUĂ.... haios răspuns am găsit ...plouă pentru că a intrat apă în cuptor...;))
Trecând peste haioasa afirmaţie..ploaia ca... multe altele şi mulţi alţii are farmecul ei. De exemplu ieri m-am surprins urmărind atentă un început de ploaie. Trotuarul era uscat, cerul înnorat... şi desigur au urmat stropii mari şi înfometaţi care, părerea mea au început să acopere ca un puzzle al lacrimilor reci, trotuarul...şi în câteva minute...tot în jur era ud...iar lacrimile se strângeau şiroaie... ( da avem o canalizare destul de proastă ).... Şi mă gândesc totuşi că este vara... şi plouă.... Nu zic să nu plouă..nu vreau secetă, nu mă cert cu nimeni, doar că parcă e o răcoare şi o umiditate.... pătrunzătoare.
Poate mulţi se regăsesc în ploaie, şi simt o mireasmă răcoritoare, şi mie îmi place, recunosc, seara înainte să dorm să mă uit pe fereastră cum plouă..să îmi întipăresc în suflet ritmul lacrimilor reci...că poate am şi eu multe de spălat în suflet, de dat uitarii... şi desigur să adormi pe muzica aceea... mărunta...o stropilor e liniştitor....

Dacă e să ne gândim la vara trecută... când nu ploua aşa, şi când era mai cald şi mai mult soare.... Dar trebuie să recunoaştem că nu mai sunt multe ca vara trecută sau chiar ca alte veri...nici măcar vremea nu se aseamănă....

Cu bune cu rele...PLOUĂ.....

Voltaj - Vara trecuta
Vezi mai multe video din Muzica

2009-07-11T01:30:00.000-07:00

La multi ani, Corina!....şi tuturor celor care-şi serbează azi ziua de naştere!

Vama- 17 ani
Asculta mai multe audio Muzica

>:D<

2009-07-08T03:28:00.000-07:00

Început : Nu mă căuta acolo unde ştiu şi ştii că nu mă vei găsi...

....Defapt ţie îţi place să mă cauţi...iar mie îmi place să cred că nu mă vei găsi....să ştiu că nu mă vei găsi....
Dacă ne gândim bine drumul e scurt..dar de fiecare dată de negăsit...
Oare ..copacii nu mai au marcaje...? Oare pe uşi nu mai scrie numărul sălii, oare pe blocuri nu mai scrie numarul..pe tabliţe numele străzilor?
Dar mă înşel mereu.. şi mă amăgesc... cã mã vei cãuta..
Tu mã cauţi şi nu mă cauţi în acelasi timp..eu mă ascund...şi mă ascund..şi da..te caut şi puţin..în acelaşi timp... dar dacă strazile... nu au nume şi numere... dacă uşile nu au numere, nume....da!..la asta se rezumă... la dispariţia marcajelor.."cognitive"!?...ce zici???? sã te caut dupã instinct?...stai! sã te caut eu?...nu....
Mai bine lasă atât.... adică începutul: Nu mă căuta acolo unde ştiu şi ştii că nu mă vei găsi......

Bine...
Poate mai simplu...dacă chiar vrei...priveşte-mă în ochi şi întreabã-mă : ATUNCI UNDE?

Leapşa de la Iulia

2009-07-03T10:56:00.000-07:00

Leapşa

1) Ia cartea cea mai la îndemână, deschide-o la pagina 18 şi scrie al patrulea rând:

"(...) am sã te rog sã-mi rãspunzi drept, oricare ar fi rãspunsul tãu" Mircea Eliade "Noaptea de sânziene"

2) Fără să verifici, cât e ceasul?
20.58
3) Verifică:
21.02
4) Cum eşti imbrăcată?
Port un tricou galben cu un desen reprezentând un palmier negru, pantaloni scurti...
5) Înainte să răspunzi la chestionaru' ăsta, la ce te uitai?
La blogul Iuliei.
6) Ce zgomote auzi în afara celor produse de calculator?
Melodia "Pat de flori" de la Contrapunct
7) Când ai ieşit ultima dată şi ce ai făcut atunci?
Azi am ieşit şi m-am plimbat..nimic interesant.
8) Ce-ai visat azi-noapte?
Azi noapte nu prea am reuşit sã adorm..iar când am reuşit am avut un somn agitat... poate am visat..o plajă..lift...şi insecte...
9) Când ai râs ultima oară?
hmmm... ieri cred ...când am speriat-o neintenţionat pe sora mea
10) Ce ai pe pereţii camerei în care te afli?
Camera în care mă aflu are pe pereţi niste goblenuri înrãmate...dar pereţii din camera mea... au pe ei desene...:D
11) Daca ai deveni multimilionar peste noapte, ce ai cumpăra prima dată?
Un adapost 2 în 1...pentru animale şi oameni...
12) Care-i ultimu' film pe care l-ai văzut?
Apocalypto
13) Ai vazut ceva neobişnuit azi?
Nu.
14) Ce părere ai despre acest chestionar?
Dragut ...;)) m-a cam pus pe gânduri la unele întrebãri
15) Spune-ne ceva ce nu ştim încă.
hmmm.... dragostea e albastră :))
16) Ce nume i-ai da fetei tale?
Lena
17) Dar băiatului tau?
Sebastian
18) Te-ai gandit deja să locuieşti în străinătate?
Da.
19) Ce ai dori să-ţi spună Dumnezeu când intrii pe Porţile Raiului?
Bine ai venit!
20) Dacă ai putea schimba ceva în lume, în afară de politică, ce ai schimba?
Mai mult verde... mai puţine maşini şi poluare....
21) Îţi place să dansezi?
Depinde de stare...
22) Care a fost ultima chestie care pe care ai văzut-o la teveu?
Emisiunea NEXT - MTV
23) George Bush?
... politicã şi asta spune totul
24) Care-s cei patru oameni ce ar trebui să preia acest chestionar?

Cunosc puţini..şi cei care îi cunosc au primit deja chestionarul....
totuşi ..: Corina, Stay alive, şi oricine...e dornic..de o leapşã :D

Resemnare

2009-07-01T13:00:00.000-07:00

Toti ochii cãprui şi albaştrii îmi spun : RESEMNARE; chiar şi vântul de munte, pereţii blocului vecin, ursuleţii de pluş ( mai ales cel numit Eustache)...
Resemnare... un surâs.... douã.... varã.... tinereţe.... vacanţã...... nu sunt cuvinte deosebite la suprafaţă.... dar la o mai atentã privire....începi să simţi... începi surâsul.... De multe lucuri nu ne dăm seama cât de importante sunt decât dupã ce le pierdem.... eu mi-am dat un sfat de curând în acest sens...poate e bun şi pentru alţii...m-am gândit să nu ţin doar pentru mine.... e un sfat simplu, vechi: CARPE DIEM! TRĂIEŞTE CLIPA! câtã însemnãtate în acestã maximã..... hai dacã tot suntem tineri sã ne comportãm ca atare.... sã avem gânduri tinere...fapte tinere...să punem acest adjectiv... în acţiunile..simţirile noastre...
Clipa... acesta indiferent de varstă până la urmă... e atât de importantă..pentru că e viaţă... o clipă poate să fie o bucăţică de eternitate... pe care să o pastrăm în mintea trupului acesta efemer.... ca să rodim.... în infinit!
E varã! haideţi să o simţim.... să simţim ploaia de vară...să mirosim florile, să ne pierdem în culori..să gândim puţin mai pozitiv (ceea ce încerc şi eu acum) .... îndemnuri simple..pe care poate le ştiţi deja... dar... întotdeauna e un "dar"...Lucrurile simple stau mereu în preajma noastră...lucurile bune la fel.... noi suntem prea orbi să le vedem!

CARPE DIEM!

imaginea ursuleţului:
http://carcharodon-g-w-s.deviantart.com/art/bear-101720398

Promovez lectura

2009-06-26T01:18:00.002-07:00

Eu aş putea să vă vorbesc mult şi bine...de exemplu despre Mircea Eliade... ale cărui cărţi mă încântă în mod deosebit. Aş lăsa pentru început câteva citate să vorbească de la sine :

"Oamenii sunt mai puternici dacă îi înţelegi" - Mircea Eliade "Lumina ce se stinge"

"Oamenii depind unul de altul, nu dintr-un simţ viril de solidaritate în faţa haosului spaimei- ci dintr-un vid interior. Fiecare se teme sã rãmânã singur"- Mircea Eliade "Lumina ce se stinge"

" (...) dacã fericirea ar fi posibilã, ea ar fi numai în singurãtate. Dar ea nu e. Nimeni nu rãmâne singur" - Mircea Eliade "Lumina ce se stinge"

" Chiar pasul omului se topea în masa aceea muzicalã de sunete mici care alcãtuiau laolaltã liniştea şi singurãtatea câmpiei" - Mircea Eliade " Domnişoara Christina"

" E ciudat cât de incapabil sunt sã prevãd evenimentele esenţiale, sã ghicesc oamenii care schimbã mai târziu firul vieţii mele" - Mircea Eliade "Maitreyi"

" Nu ştiu cât a durat privirea aceea, dar ea nu se aseamãnã cu nici o privire întâlnitã sau îmbrãţişatã pânã atunci " - Mircea Eliade "Maitreyi"

" Îmi explica atât de frumos şi mã privea atât de aproape, încât o ascultam fãrã sã reţin nimic. Spuneam numai din când în când "da" ." - Mircea Eliade "Maitreyi"

" De ce nici dragostea cea mai mare nu poate ghici dorinţa celuilalt?" - Mircea Eliade "Maitreyi"

" (...) acum am înţeles cât îmi era de dragã, acum când mã temeam cã o pot pierde" - Mircea Eliade "Maitreyi"

" Poate numai ochii, singurii, pot trãda un om" - Mircea Eliade "Maitreyi"

" Unde mã înşel eu? Sau toatã lumea are, totdeauna dreptate? " - Mircea Eliade "Maitreyi"

" Toti barbaţii existã şi toti sunt interesaţi pentru o femeie. Toţi bãrbaţii au o personalitate, pentru o femeie. (...) nu toţi au curajul sã ducã un gând pânã la capãt" - Mircea Eliade "Isabel şi apele diavolului"

" (...) îmi vorbea cu mâinile, cu zâmbetul şi cu teama de a nu o surprinde" - Mircea Eliade "Isabel şi apele diavolului"

" (...) încât, fatal, fiecare an din viatţa mea se ridicã duşmanul celuilalt" - Mircea Eliade "Isabel şi apele diavolului"

" Mã ignorã. Toţi mã ignorã. Fiecare mã crede ce vrea el. Dar eu? Eu, unde sunt? Eu, din mine, din nopţile mele, din zorii mei? Dacã aş urla, dacã aş sângera, ei rãmân surzi şi orbi" - Mircea Eliade "Isabel şi apele diavolului"

"Omul îşi schimbã viaţa ca sã n-o piardã" - Mircea Eliade "Isabel şi apele diavolului"

" (...) ni se întâmplã, fiecãruia dintre noi, fel de fel de întâmplãri, dar, din nefericire le uitãm. Iar când nu le uitãm, nu ştim sã le recunoaştem" - Mircea Eliade " Podul "
.............................................................................................................................................................

Sper ca v-am făcut măcar puţin curioşi cu aceste citate minunate... şi că vă veţi îndrepta paşii spre bibliotecă ( cea personală, sau cea publică) să vă luaţi un volum de Eliade.
Şi cu toate acestea ideea este citiţi, citiţi, citiţi, şi da haideţi să promovăm lectura. Fiecare carte citită...este până la urmă o porţie de hrană a minţii... şi ca să nu avem minţi anemice şi slăbite haideţi dar să le hrãnim !

Atelierul de picturã al sentimentelor

2009-06-21T22:25:00.000-07:00

În iarbã mi s-a pierdut umbra. Nu ştiu cine, nu ştiu cum.... Cine? Cum?... Oare tu? Oare eu? Oare NOI?
Azi în firele de iarbã umbra neagrã s-a evaporat...doar soarele verde mai surprinde romburile tinereţii...romburi necoapte.
Vreau sã ştiu cã viaţa e un labirint verde...
ŞTIU!

. . - . . . - . . . - . - . . . . - . . . - . . - - . - - . . . . - . . . . - . - . . - - . -

O întâmplare... vara

2009-06-12T02:43:00.000-07:00

Aleile invadate de lumina şi cãldura verii. Deasupra, doar cerul senin străbătut de zboruri, cred ale împlinirilor. Şi în rest atâta verde şi floare, cât să nu cuprinzi cu ochiu-ţi mărginit o asemenea linişte şi frumuseţe. Totuşi tăcere. Mi-aduc aminte de ea, cu un surâs, spunându-mi cã ea coloreazã tãcearea. Cred cã a trecut pe aici de dimineaţă scuturându-şi cârlionţii şi cu seninul ochilor colorând... tăcerea.
Iatã-mã, pãşesc pe aceea alee, de unde am vãzut pe cer nori, în forma dragostei, a lunii, a steluţei şi a cãluţului de mare. Vã port în suflet şi acum, cu forma norilor, pãşind pe acea alee ( aleea noastrã). Ca totdeauna mã opresc în locul de unde, dacã este zi şi închid ochii e noapte, şi de e noapte şi închid ochii e zi.
M-am oprit şi respiram amintirile, când, am vãzut umbra unei siluete oprite şi ea pe acestã alee. M-am îmbujorat.. aş fi vrut sã-i citesc amintirea... poate vreo asemãnare. M-am întors curajoasã şi am pãşit sigurã la început, dar apropiindu-mã m-am temut. M-am întors şi am privit spre cer... cãutând o scãpare...apoi m-am uitat înapoi..era tot acolo. Oare mã privea? Mi-e fricã de-ntâmplare...si mi-e frig.... Am închis ochii. Am auzit paşi îndreptându-se spre mine. S-a oprit lângã umãrul meu. I-am simţit respiraţia... Am deshis ochii şi am întors capul... Erau ochi de artist şi vedeam tabloul norilor şi-al verdelui... în ochii lui. Dar el nu ştia ce-i "astãzi" şi ce-i "mâine". Era în mânã cu cartea " Poveşti de dragoste la prima vedere" deschisã la "Misiune imposibilã" de Ana Blandiana. Ce tânãr... parcã prinsese viaţã din acestã poveste... dar am surâs şi am plecat. Nu m-a urmat.
Varã deci.... şi câte întâmplãri invadate de sufletul înrobit.

Reciclează-ţi inima

2009-05-23T12:15:00.001-07:00

Nu, nu ma întreba nimic!

Recicleazã-ţi inima!

Fericirea.... sau nu... nu asta voiam sã spun

Da ştiu scriu aiurea....

Dacă aţi ştii?....

Dar nu vã intereseazã

Nu mai citi!...

Cred cã ţi-ai dat seama

Cã nu scriu nimic interesant

Nimic despre ceea ce eşti tu

Atât : RECICLEAZĂ-ŢI INIMA!!!!

2009-05-20T11:08:00.000-07:00

Da...am venit cu o puternică nevoie să scriu....şi am atâtea să spun..încât... (pun cam multe puncte - bine asta am observat mai demult) încat nu şitu ce să scriu mai întâi. Aşa păţesc mereu...şi poate am şi eu ceva de spus...dar ce să fac..dacă....acolo undeva şi aici...e o mare învălmaşală...
Da uite... cred că mi-am amintit ceva.: despre un exerciţiu.... sã încerci în fiecare zi sã faci lucruri obişnuite...dar sã ai ochii inchişi....da te obinuieşti aşa...să faci lucruri simple ca şi cum ai fi orb..de ce nu? pentru ca oricum atunci cand iubim mulţi din noi, prea mulţi, iubim cu ochii inchşi ca şi cum ar fi un lucru atat de obişnuit, de uşor încât îl putem face cu ochii inchişi.... "orb în dragoste" şi aici... sensul e că noi suntem orbi şi nu vedem dragostea....

n-ai înţeles nimic

oare să stig:

HEY SUNT LÂNGĂ TINE... HEI TE PRIVESC..... DESCHIDE OCHII!! DE CE?... DE CE?.... NU MĂ VEZI? SUNT AICI LÂNGĂ TINE.... AM ATÂTA CULOARE ÎN SUFLET...ŞI AM UN SENTIMENT COMPLEX....SUNT AICI LÂNGA TINE!!!

persoana I ... ca sã nu generalizez ..eu aşa cred că am orbit şi că nu vedem dragostea... că suntem orbi când vine vorba de atâtea şi ...sunt atâtea cadavre lângă noi...suntem într-un cimitir unde ne învârtim... orbi şi dezorientaţi...nu simţim măcar mirosul de putrefacţie..... acea suferintă a celor care mai văd...sau care deschid ochii

ştiu dramatizez...ştiu nu sună deloc bine şi nici nu miroase plăcut....

sper că vezi ......

iartă-mă dacă nu eşti orb, dacă eşti orb
ce ştii tu? ce ştiu eu?
încearcă exercţiul...cum îl chema.....cel refeitor la nemurire....da... da da

2009-03-31T10:03:00.000-07:00

Am să continui acel joc explicativ al tăcerii...>> poate că e o perioada ( cam mare aş zice ) în care mă simt marcată psihic şi emoţional de tăcere... Pentru că mă framantă atât de mult, atât din punct de vedere cât şi al conţinutului ( proastă formulare)...încerc cred ...să o înţeleg..să o accept să mă acomodez cu ea...

De ce taci....de ce nu spui nimic..de ce nu aud de la tine nimic de atâta timp ? De ce taci ?( acesta întrebare o să se repete obseziv) De ce atâta tăcere între noi...de ce taci? Timpul trece ca şi cum....( lasa asta! ) timpul trece....şi nu-ţi aud vocea... de ce taci? vocea ta... vocea incomparabila...vocea pe care nu o pot descrie în ghiersul românesc... vocea acea...care mi-a intrat în suflet..care s-a strecurat pe gaura cheii... care a topit gheata şi frigul şi întunericul l-a răpus... De ce taci? ( prea dramtic ) ....Şi uneori, chiar dacă asta se întamplă poate doar în vis te aud.... e vocea ta...dar tu defapt taci. De ce taci? Şi oare sunt capabiă ca atunci cand vorbesti în realitate să nu mi se pară vis? spune-mi, caci eu cred ca m-am obişnuit cu tine tăcând. De ce taci? Te rog, strigă-mă şi caută-mă si strigă-mă tare, tare..şi trezeste-mă din relalitatea în care nu te aud....si în care ma tot intreb de ce taci?....De ce taci? Să-ţi multumesc că taci.... şi să inteleg acesta tacere a ta? Pot? Vreau? >>>> DRAMATIZARE <<<<<

Trecând peste acestă penibila si obsesiva dramatizare... sunt , ...sunt DeZamAgitĂ.... şi am scris asa pentru că simt şi văd o dezordine cumplită prin acestă dezamagire....: aşa cum acel EL tace eu nu mai văd.... nu cred că mai văd..dar are oare cine să mă certe...că nu mai văd? ....are cine să mă certe cand am să tac?...să ma certe cand am să surzesc... să mă certe cand am sa mă prăbuşesc...

Tăcerea te învaţă să mori pe zi ce trece.... tacerea lui, a ta, a lor....
Tacerea ta imi spune ca mor pe zi ce trece....

Nu mă certa/N-ai să mă cerţi ca am scris acestea...şi că nu ma pricep dealtfel deloc în acestă arta...nu mă certa ca sunt oarbă, că încep să nu mai simt... Să nu ma cerţi cand am să tac...sau cand am sa mor...
.............
............................
...........................................
BINE TAC !

totuşi,

IARTA-MA!

*

2009-03-28T13:16:00.001-07:00

Bine...n-am mai spus nimic de ceva timp...sau poate doar tacerea a grait pentru mine.
Daca stau mai bine sa ma gandesc, cred ca in ultimul timp am lasat sa vorbeasca tacerea in locul meu...dar oare cei in jur au inteles mesajul tacerii mele, oare au inteles ce voiam sa le transmit?...Normal ca nu le cer o intelegere "detaliata" sau mai bine zis exacta ci mai degraba aproximativa...
Sunt unele momente ( la mine incep sa devina cam dese ), cand mi se pare...sau ni se pare ca sa generalizez ( cu gandul ca poate mai sunt si altii in situatia mea, sau daca nu, tot nu e suparare... am sa ma simt cu "1 gram mai diferita" decat ceilalti.... ), ni se pare ca, toate literele, cuvintele nu sunt de ajuns, nu sunt suficiente..pentru a ne rosti sentimentele, dorintele, vointele...
Stau acum sa ma gandesc...defapt scriu gandindu-ma daca oare exista o asa numita intelegere in tacere.... >Daca fiecare ar intelege tacerea celuilalt<...greu de discutat..ar disparea poate misterul... e relativ...pentru ca totusi am vrea sa fim intelesi...Desigur...aici intervin limitele..noi ne putem limita tacerea...asa cum ne limitam (majoriatea) cuvintele pe care le rostim ( desigur pe care inainte le gandim, le cantarim pentru siguranta de cateva ori... )...
Si totusi revin spunand..poate ca de obicei ca timpul trece...si da, in ultimul timp..zilele, lunile, anii trec parca mai repede.... Oare chiar exista un moment dat in care timpul incepe sa alerge mai repede...ca un copil ce a invatat sa mearca...ca un adolescent ce a prins puteri si acum alearga alearga..dandu-si poate viteza sau maratonul....vietii... da ciudat.. "viata timpului"....

Deci combinand tacerea cu timpul...sa zic eu ca poate se includ unul pe altul..in tacere existand timp....si in timp existand tacere...( e un joc de cuvinte dar daca citesti cu atentie..poate o sa vezi sensul ascuns...) aici chiar am sa las tacerea (mea ) sa va lamureasca...

Love

2009-03-04T11:02:00.000-08:00

Da ..iubire... azi am vorbit 2 ore pe acesta temã....dar oare sunt de ajuns 2 ore si 2 poeme pentru a defini iubirea.... Mie mi s-a pãrut cã am vorbit mult pe acesta temã..si cred mai degarabã cã iubirea trebuie simtitã .....si mai putin vorbitã... De ce sa avem de ales cum sa interpretãm iubirea..fiecare face aceasta cum poate....prin cuvinte...prin simtaminte, prin poeme..si nu e de judecat...

Însã un lucru pe care îl sustin în mod subiectiv...este acela cã dacã ar trebui sã-i atribum o culoare dragostei pentru mine in mod clar este culoare : ALBASTRU. Si pentru ca tot am o explicatie mai mult sau mai putin metaforica...am sã sustin si identitatea cromatica a iubirii.....: De ce albastru?

Iubirea e adâncã precum o mare albastrã...uneori e linistitã...si o simti precum o plutire.... albastrul ascunde în adâncuri comori nepretuite...Însã uneori valurile mãrii devin violente ...iti izbesc sufletul...iar adâncul devine un necunoscut de un mistic înfiorãtor...
Dragostea e ca un zbor nevãzut pe cerul albastru..... uneori prea înalt....

oricum pentru mine e Albastra (Iubirea)...

Însã Iubirea, acest subiect despre care s-a trãit, s-a vorbit, s-a versificat, s-a cântat... este se pare motivul central al existentei noastre...suntem fãcuti din iubire...pentru a trai cu iubire...si un suflet romantic ar putea spune ca noi chiar respirãm iubire si mâncãm iubire...

Si desi nu mereu aerul are acel parfum al iubirii ...sã nu uitam cã..... undeva , cineva NE IUBESTE în felul sãu: fie prin cuvinte, fie prin gesturi, prin zambete, gânduri, prin privire, chiar prin tacere...prin versuri, prin cântece....prin poeme

Respira adanc!!!!!!!!!!!

2009-01-19T09:48:00.000-08:00

Voiam sã vorbesc astazi despre "colegul matematic" cel care crede într-o axioma a comportamentului sentimental masculin.... Însã dacã acest "coleg matematic" zâmbeste este bine...pentru cã încerca sã demonstreze ceva ce spunea el cã este axiomatic... ;)) lãsând asta de o parte.. psihologia masculinã...trebuie sau nu demonstratã?!? si dacã da, cine ar fi dispus sã demonstreze si o simplã enigmã sentimentalã si comportamentalã....
Sa mentionez 3 simboluri despre care voiam sa scriu incã din week-end: LUNA, STELUTA SI CALUTUL DE MARE...în rest imaginatia poate zbura; esenta e in aceste cuvinte..întamplarea e traitã.... însa sã o explic concret nu as putea....pot spune doar ca a inceput cu un zbor al cerului deasupra unei poteci, frunze ce se rostogoleau si umbre fosnind pe trotuar... batai de aripi...o metamorfozare... si iatã asa paralele ne-am vazut oglindite... cerul cate stie el..DOAR CERUL...asa cã daca vreodata te vei plimba pe o alee, ridicã ochii spre cer...si priveste adanc...ascultã toate respiratiile si zborurile si fosnetele .... fie cã va fi noapte si cerul instelat, fie ca va fi zi, cerul iti va arata....cerul va oglindi... lasa-te pierdut in cer...pentru ca de acolo zborul tau s-a transformat in pasii pãmânteni....

Priveste cerul..azi, acum , mâine, în fiecare zi.... fii sigur ca cineva te priveste înapoi de acolo de sus...si ca zborurile cerului, ale norilor si strãlucirea stelelor iti vor înnoi simtirea... TRAIESTE!

2009-01-16T11:33:00.000-08:00

Ma gândeam sã spun o poveste cu tâlc..din cele câteva pe care le stiu...dar ma uit la golul din fatã...si scrisul imi devine mut...m-as intreba atunci ce rost mai are sã scriu...as putea sã-mi las mâinile sa alunece ca niste frunze vestede pe carari, sa-mi opresc tremurul degetelor ca si cum as opri picaturile de ploaie pe trotuarul plin de rugina toamnei...e ca si cum as ramane privind in gol mutã...legatã indepãrtându-mã in intuneric...PUNCT. Si totusi scriu..pentru cã traiesc..si poate cã traiesc ca sã scriu...nu stiu dacã scrisul e "talantul " meu pe care trebuie sa-l inmultesc, sa-l dezvolt... ca in Pilda Talantilor...dar...scrisul e o imprimare a unor ganduri si ceea ce e mai important e ca sunt gânduri ce nu se pierd..pentru cã trebuie sã spun ca eu cred in pierderea unei importante cantitãti de ganduri in fiecare minut, gânduri ce dacã ar avea cel putin un inceput aplicativ ar putea revolutiona lumea...dar cati mai fac tot ceea ce gandesc? Cati din noi sunt cu adevrat pe principiul CARPE DIEM ( TRAIESTE CLIPA ) ...??? Eu cred ca daca ne-am lãsa gândurile asa cum sunt ele ar exista poate douã extreme una bunã: in care lumea ar intinerii si extrema negativa: haos Dar dacã stãm mai bine sã ne gândim mereu ne aflam intre haos si lumina... poate dacã ne-am asculta mai bine gandurile inimii am primi mai mult luminã si ne-am indrepta mai putin spre haos.... dar daca...acest inceput...dezlegator al unei probleme existentiale...nu clarificã nimic... eu simt ca timpul oricum trece si zilele trec...inceputurile trec.gandurile trec...si uite asa...vietile se scurg in ninsoarea universala...

2009-01-15T11:03:00.001-08:00

Zilele trec...poate ca fiecare zi e un nou inceput pentru ceva..pentru un acel ceva...pe langa care de obicei trecem nepasatori si orbi..pe langa acel ceva care ni se pare banal.... Fiecare zi poate insemna un nou inceput, o schimbare pentru ca fiecare zi are momentele sale magice si cum toti putem face minuni....inceputururile sunt in noi, langa noi.... Si daca zilele tot trec si vor trece....asa cum noi vom tot umbla printre inceputuri eu zic sa ne traim mai bine fiecare INCEPUT : fiecare inceput de respiratie, fiecare inceput de privire, fiecare inceput de zambet sau de gand... fiecare secunda in care iubim sub ploaia nevazuta a timpului.... Toate inceputurile sunt frumoase, poate cele mai frumoase as spune eu. Si atunci de ce nu am face din fiece lucru un nou inceput?!... Zambeste si incepe-ti urmatoarele secunde, minute, ore si ganduri cu zambetul pe buze...un zambet inceput si de ce nu...sa fie un zambet fara sfarsit....Asa vreau sa te intalnesc cu un inceput de zambet pe buze!

Azi este ziua marelui Eminescu...si a unui coleg ....tanar.. plin de viata...iubit si carismatic.... La multi ani lor si tuturor celor nascuti in acesta data..ce mie mi se pare cu totul deosebita...