Mã gândeam zilele acestea cã dacã timpul... cã dacã noi...în timp, peste timp, sub timp... am uita de toate substantivele, adjectivele, verbele, adverbele, pronumele, numeralele şi alte morfologisme sufleteşti şi ne-am privi... aşa chiar în peisajul rece al iernii... oare ne-am da seama cine suntem? cine sunt şi cine eşti? cine mai suntem?
Uneori ne gândim de unde am plecat ca să ne bucurăm unde am ajuns...alteori ne întristăm .... dar dacă ne oprim în drum şi aruncăm o singură privire în nemărginirea albă.... dacă îţi lipeşti obrazul de obrazul omului de zăpadă... construit de cine ştie ce copii plini de viaţă sau de cine ştie ce îndrăgostiţi înduioşaţi de prima ninsoare... dacă ne-am răci puţin obrazul fierbinte.. brăzdat, secerat de atâtea lacrimi în urma plecării, a venirii. a întrebării dar mai ales a răspunsului....
În acest frig... acest ger al sentimentelor, când ea se simte prea goalã înăuntru iar el prea plin de trecut sau de prezent ( nici el nu ştie).. Nimeni n-ar merge cu bocancii care te bat...dar ar alerga prin zăpadă pentru bucuria unor "primi paşi" ... şi totuşi dacă înduri gerul, dacă săruţi zăpada... dacă îţi speli mâinile cu gheaţa regretelor.... şi până la urmă contează să reuşeşti un singur zâmbet... eu zic că uneori e de ajuns... pentru tot..pentru tot ce a fost...pentru cine sunt eu şi cine eşti tu....
Iarna acesta...mă bucur că a nins ( mai mult decât în alţi ani)... însă în fiecare an înţeleg ninsoarea altfel.. şi pe mine altfel... şi deşi întrebarea rămâne: "cine sunt cine esti.?".. începută în suflet din geneza primelor cuvinte... aştept
Aştept să îţi reîntâlnesc cândva privirea.... nu aştept cu disperare...dar aştept cu o vagă emoţie..pentru că ştiu că şi tu şi eu suntem în căutarea răspunului.... ce aiurit spune că s-ar găsi dacă privirile noastre s-ar reîntâlni sau poate nu....
Zob - Cantec de dragoste
Asculta mai multe audio Muzica
Sărbători fericite!
marți, 22 decembrie 2009
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Cine.....???
Mã gândeam zilele acestea cã dacã timpul... cã dacã noi...în timp, peste timp, sub timp... am uita de toate substantivele, adjectivele, verbele, adverbele, pronumele, numeralele şi alte morfologisme sufleteşti şi ne-am privi... aşa chiar în peisajul rece al iernii... oare ne-am da seama cine suntem? cine sunt şi cine eşti? cine mai suntem?
Uneori ne gândim de unde am plecat ca să ne bucurăm unde am ajuns...alteori ne întristăm .... dar dacă ne oprim în drum şi aruncăm o singură privire în nemărginirea albă.... dacă îţi lipeşti obrazul de obrazul omului de zăpadă... construit de cine ştie ce copii plini de viaţă sau de cine ştie ce îndrăgostiţi înduioşaţi de prima ninsoare... dacă ne-am răci puţin obrazul fierbinte.. brăzdat, secerat de atâtea lacrimi în urma plecării, a venirii. a întrebării dar mai ales a răspunsului....
În acest frig... acest ger al sentimentelor, când ea se simte prea goalã înăuntru iar el prea plin de trecut sau de prezent ( nici el nu ştie).. Nimeni n-ar merge cu bocancii care te bat...dar ar alerga prin zăpadă pentru bucuria unor "primi paşi" ... şi totuşi dacă înduri gerul, dacă săruţi zăpada... dacă îţi speli mâinile cu gheaţa regretelor.... şi până la urmă contează să reuşeşti un singur zâmbet... eu zic că uneori e de ajuns... pentru tot..pentru tot ce a fost...pentru cine sunt eu şi cine eşti tu....
Iarna acesta...mă bucur că a nins ( mai mult decât în alţi ani)... însă în fiecare an înţeleg ninsoarea altfel.. şi pe mine altfel... şi deşi întrebarea rămâne: "cine sunt cine esti.?".. începută în suflet din geneza primelor cuvinte... aştept
Aştept să îţi reîntâlnesc cândva privirea.... nu aştept cu disperare...dar aştept cu o vagă emoţie..pentru că ştiu că şi tu şi eu suntem în căutarea răspunului.... ce aiurit spune că s-ar găsi dacă privirile noastre s-ar reîntâlni sau poate nu....
Zob - Cantec de dragoste
Asculta mai multe audio Muzica
Sărbători fericite!
Uneori ne gândim de unde am plecat ca să ne bucurăm unde am ajuns...alteori ne întristăm .... dar dacă ne oprim în drum şi aruncăm o singură privire în nemărginirea albă.... dacă îţi lipeşti obrazul de obrazul omului de zăpadă... construit de cine ştie ce copii plini de viaţă sau de cine ştie ce îndrăgostiţi înduioşaţi de prima ninsoare... dacă ne-am răci puţin obrazul fierbinte.. brăzdat, secerat de atâtea lacrimi în urma plecării, a venirii. a întrebării dar mai ales a răspunsului....
În acest frig... acest ger al sentimentelor, când ea se simte prea goalã înăuntru iar el prea plin de trecut sau de prezent ( nici el nu ştie).. Nimeni n-ar merge cu bocancii care te bat...dar ar alerga prin zăpadă pentru bucuria unor "primi paşi" ... şi totuşi dacă înduri gerul, dacă săruţi zăpada... dacă îţi speli mâinile cu gheaţa regretelor.... şi până la urmă contează să reuşeşti un singur zâmbet... eu zic că uneori e de ajuns... pentru tot..pentru tot ce a fost...pentru cine sunt eu şi cine eşti tu....
Iarna acesta...mă bucur că a nins ( mai mult decât în alţi ani)... însă în fiecare an înţeleg ninsoarea altfel.. şi pe mine altfel... şi deşi întrebarea rămâne: "cine sunt cine esti.?".. începută în suflet din geneza primelor cuvinte... aştept
Aştept să îţi reîntâlnesc cândva privirea.... nu aştept cu disperare...dar aştept cu o vagă emoţie..pentru că ştiu că şi tu şi eu suntem în căutarea răspunului.... ce aiurit spune că s-ar găsi dacă privirile noastre s-ar reîntâlni sau poate nu....
Zob - Cantec de dragoste
Asculta mai multe audio Muzica
Sărbători fericite!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)