Voiam sã vorbesc astazi despre "colegul matematic" cel care crede într-o axioma a comportamentului sentimental masculin.... Însã dacã acest "coleg matematic" zâmbeste este bine...pentru cã încerca sã demonstreze ceva ce spunea el cã este axiomatic... ;)) lãsând asta de o parte.. psihologia masculinã...trebuie sau nu demonstratã?!? si dacã da, cine ar fi dispus sã demonstreze si o simplã enigmã sentimentalã si comportamentalã....
Sa mentionez 3 simboluri despre care voiam sa scriu incã din week-end: LUNA, STELUTA SI CALUTUL DE MARE...în rest imaginatia poate zbura; esenta e in aceste cuvinte..întamplarea e traitã.... însa sã o explic concret nu as putea....pot spune doar ca a inceput cu un zbor al cerului deasupra unei poteci, frunze ce se rostogoleau si umbre fosnind pe trotuar... batai de aripi...o metamorfozare... si iatã asa paralele ne-am vazut oglindite... cerul cate stie el..DOAR CERUL...asa cã daca vreodata te vei plimba pe o alee, ridicã ochii spre cer...si priveste adanc...ascultã toate respiratiile si zborurile si fosnetele .... fie cã va fi noapte si cerul instelat, fie ca va fi zi, cerul iti va arata....cerul va oglindi... lasa-te pierdut in cer...pentru ca de acolo zborul tau s-a transformat in pasii pãmânteni....
Priveste cerul..azi, acum , mâine, în fiecare zi.... fii sigur ca cineva te priveste înapoi de acolo de sus...si ca zborurile cerului, ale norilor si strãlucirea stelelor iti vor înnoi simtirea... TRAIESTE!
luni, 19 ianuarie 2009
vineri, 16 ianuarie 2009
Ma gândeam sã spun o poveste cu tâlc..din cele câteva pe care le stiu...dar ma uit la golul din fatã...si scrisul imi devine mut...m-as intreba atunci ce rost mai are sã scriu...as putea sã-mi las mâinile sa alunece ca niste frunze vestede pe carari, sa-mi opresc tremurul degetelor ca si cum as opri picaturile de ploaie pe trotuarul plin de rugina toamnei...e ca si cum as ramane privind in gol mutã...legatã indepãrtându-mã in intuneric...PUNCT. Si totusi scriu..pentru cã traiesc..si poate cã traiesc ca sã scriu...nu stiu dacã scrisul e "talantul " meu pe care trebuie sa-l inmultesc, sa-l dezvolt... ca in Pilda Talantilor...dar...scrisul e o imprimare a unor ganduri si ceea ce e mai important e ca sunt gânduri ce nu se pierd..pentru cã trebuie sã spun ca eu cred in pierderea unei importante cantitãti de ganduri in fiecare minut, gânduri ce dacã ar avea cel putin un inceput aplicativ ar putea revolutiona lumea...dar cati mai fac tot ceea ce gandesc? Cati din noi sunt cu adevrat pe principiul CARPE DIEM ( TRAIESTE CLIPA ) ...??? Eu cred ca daca ne-am lãsa gândurile asa cum sunt ele ar exista poate douã extreme una bunã: in care lumea ar intinerii si extrema negativa: haos Dar dacã stãm mai bine sã ne gândim mereu ne aflam intre haos si lumina... poate dacã ne-am asculta mai bine gandurile inimii am primi mai mult luminã si ne-am indrepta mai putin spre haos.... dar daca...acest inceput...dezlegator al unei probleme existentiale...nu clarificã nimic... eu simt ca timpul oricum trece si zilele trec...inceputurile trec.gandurile trec...si uite asa...vietile se scurg in ninsoarea universala...
joi, 15 ianuarie 2009
Zilele trec...poate ca fiecare zi e un nou inceput pentru ceva..pentru un acel ceva...pe langa care de obicei trecem nepasatori si orbi..pe langa acel ceva care ni se pare banal.... Fiecare zi poate insemna un nou inceput, o schimbare pentru ca fiecare zi are momentele sale magice si cum toti putem face minuni....inceputururile sunt in noi, langa noi.... Si daca zilele tot trec si vor trece....asa cum noi vom tot umbla printre inceputuri eu zic sa ne traim mai bine fiecare INCEPUT : fiecare inceput de respiratie, fiecare inceput de privire, fiecare inceput de zambet sau de gand... fiecare secunda in care iubim sub ploaia nevazuta a timpului.... Toate inceputurile sunt frumoase, poate cele mai frumoase as spune eu. Si atunci de ce nu am face din fiece lucru un nou inceput?!... Zambeste si incepe-ti urmatoarele secunde, minute, ore si ganduri cu zambetul pe buze...un zambet inceput si de ce nu...sa fie un zambet fara sfarsit....Asa vreau sa te intalnesc cu un inceput de zambet pe buze!
Azi este ziua marelui Eminescu...si a unui coleg ....tanar.. plin de viata...iubit si carismatic.... La multi ani lor si tuturor celor nascuti in acesta data..ce mie mi se pare cu totul deosebita...
Azi este ziua marelui Eminescu...si a unui coleg ....tanar.. plin de viata...iubit si carismatic.... La multi ani lor si tuturor celor nascuti in acesta data..ce mie mi se pare cu totul deosebita...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Voiam sã vorbesc astazi despre "colegul matematic" cel care crede într-o axioma a comportamentului sentimental masculin.... Însã dacã acest "coleg matematic" zâmbeste este bine...pentru cã încerca sã demonstreze ceva ce spunea el cã este axiomatic... ;)) lãsând asta de o parte.. psihologia masculinã...trebuie sau nu demonstratã?!? si dacã da, cine ar fi dispus sã demonstreze si o simplã enigmã sentimentalã si comportamentalã....
Sa mentionez 3 simboluri despre care voiam sa scriu incã din week-end: LUNA, STELUTA SI CALUTUL DE MARE...în rest imaginatia poate zbura; esenta e in aceste cuvinte..întamplarea e traitã.... însa sã o explic concret nu as putea....pot spune doar ca a inceput cu un zbor al cerului deasupra unei poteci, frunze ce se rostogoleau si umbre fosnind pe trotuar... batai de aripi...o metamorfozare... si iatã asa paralele ne-am vazut oglindite... cerul cate stie el..DOAR CERUL...asa cã daca vreodata te vei plimba pe o alee, ridicã ochii spre cer...si priveste adanc...ascultã toate respiratiile si zborurile si fosnetele .... fie cã va fi noapte si cerul instelat, fie ca va fi zi, cerul iti va arata....cerul va oglindi... lasa-te pierdut in cer...pentru ca de acolo zborul tau s-a transformat in pasii pãmânteni....
Priveste cerul..azi, acum , mâine, în fiecare zi.... fii sigur ca cineva te priveste înapoi de acolo de sus...si ca zborurile cerului, ale norilor si strãlucirea stelelor iti vor înnoi simtirea... TRAIESTE!
Sa mentionez 3 simboluri despre care voiam sa scriu incã din week-end: LUNA, STELUTA SI CALUTUL DE MARE...în rest imaginatia poate zbura; esenta e in aceste cuvinte..întamplarea e traitã.... însa sã o explic concret nu as putea....pot spune doar ca a inceput cu un zbor al cerului deasupra unei poteci, frunze ce se rostogoleau si umbre fosnind pe trotuar... batai de aripi...o metamorfozare... si iatã asa paralele ne-am vazut oglindite... cerul cate stie el..DOAR CERUL...asa cã daca vreodata te vei plimba pe o alee, ridicã ochii spre cer...si priveste adanc...ascultã toate respiratiile si zborurile si fosnetele .... fie cã va fi noapte si cerul instelat, fie ca va fi zi, cerul iti va arata....cerul va oglindi... lasa-te pierdut in cer...pentru ca de acolo zborul tau s-a transformat in pasii pãmânteni....
Priveste cerul..azi, acum , mâine, în fiecare zi.... fii sigur ca cineva te priveste înapoi de acolo de sus...si ca zborurile cerului, ale norilor si strãlucirea stelelor iti vor înnoi simtirea... TRAIESTE!
Ma gândeam sã spun o poveste cu tâlc..din cele câteva pe care le stiu...dar ma uit la golul din fatã...si scrisul imi devine mut...m-as intreba atunci ce rost mai are sã scriu...as putea sã-mi las mâinile sa alunece ca niste frunze vestede pe carari, sa-mi opresc tremurul degetelor ca si cum as opri picaturile de ploaie pe trotuarul plin de rugina toamnei...e ca si cum as ramane privind in gol mutã...legatã indepãrtându-mã in intuneric...PUNCT. Si totusi scriu..pentru cã traiesc..si poate cã traiesc ca sã scriu...nu stiu dacã scrisul e "talantul " meu pe care trebuie sa-l inmultesc, sa-l dezvolt... ca in Pilda Talantilor...dar...scrisul e o imprimare a unor ganduri si ceea ce e mai important e ca sunt gânduri ce nu se pierd..pentru cã trebuie sã spun ca eu cred in pierderea unei importante cantitãti de ganduri in fiecare minut, gânduri ce dacã ar avea cel putin un inceput aplicativ ar putea revolutiona lumea...dar cati mai fac tot ceea ce gandesc? Cati din noi sunt cu adevrat pe principiul CARPE DIEM ( TRAIESTE CLIPA ) ...??? Eu cred ca daca ne-am lãsa gândurile asa cum sunt ele ar exista poate douã extreme una bunã: in care lumea ar intinerii si extrema negativa: haos Dar dacã stãm mai bine sã ne gândim mereu ne aflam intre haos si lumina... poate dacã ne-am asculta mai bine gandurile inimii am primi mai mult luminã si ne-am indrepta mai putin spre haos.... dar daca...acest inceput...dezlegator al unei probleme existentiale...nu clarificã nimic... eu simt ca timpul oricum trece si zilele trec...inceputurile trec.gandurile trec...si uite asa...vietile se scurg in ninsoarea universala...
Zilele trec...poate ca fiecare zi e un nou inceput pentru ceva..pentru un acel ceva...pe langa care de obicei trecem nepasatori si orbi..pe langa acel ceva care ni se pare banal.... Fiecare zi poate insemna un nou inceput, o schimbare pentru ca fiecare zi are momentele sale magice si cum toti putem face minuni....inceputururile sunt in noi, langa noi.... Si daca zilele tot trec si vor trece....asa cum noi vom tot umbla printre inceputuri eu zic sa ne traim mai bine fiecare INCEPUT : fiecare inceput de respiratie, fiecare inceput de privire, fiecare inceput de zambet sau de gand... fiecare secunda in care iubim sub ploaia nevazuta a timpului.... Toate inceputurile sunt frumoase, poate cele mai frumoase as spune eu. Si atunci de ce nu am face din fiece lucru un nou inceput?!... Zambeste si incepe-ti urmatoarele secunde, minute, ore si ganduri cu zambetul pe buze...un zambet inceput si de ce nu...sa fie un zambet fara sfarsit....Asa vreau sa te intalnesc cu un inceput de zambet pe buze!
Azi este ziua marelui Eminescu...si a unui coleg ....tanar.. plin de viata...iubit si carismatic.... La multi ani lor si tuturor celor nascuti in acesta data..ce mie mi se pare cu totul deosebita...
Azi este ziua marelui Eminescu...si a unui coleg ....tanar.. plin de viata...iubit si carismatic.... La multi ani lor si tuturor celor nascuti in acesta data..ce mie mi se pare cu totul deosebita...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)