vineri, 12 iunie 2009

O întâmplare... vara

Aleile invadate de lumina şi cãldura verii. Deasupra, doar cerul senin străbătut de zboruri, cred ale împlinirilor. Şi în rest atâta verde şi floare, cât să nu cuprinzi cu ochiu-ţi mărginit o asemenea linişte şi frumuseţe. Totuşi tăcere. Mi-aduc aminte de ea, cu un surâs, spunându-mi cã ea coloreazã tãcearea. Cred cã a trecut pe aici de dimineaţă scuturându-şi cârlionţii şi cu seninul ochilor colorând... tăcerea.
Iatã-mã, pãşesc pe aceea alee, de unde am vãzut pe cer nori, în forma dragostei, a lunii, a steluţei şi a cãluţului de mare. Vã port în suflet şi acum, cu forma norilor, pãşind pe acea alee ( aleea noastrã). Ca totdeauna mã opresc în locul de unde, dacã este zi şi închid ochii e noapte, şi de e noapte şi închid ochii e zi.
M-am oprit şi respiram amintirile, când, am vãzut umbra unei siluete oprite şi ea pe acestã alee. M-am îmbujorat.. aş fi vrut sã-i citesc amintirea... poate vreo asemãnare. M-am întors curajoasã şi am pãşit sigurã la început, dar apropiindu-mã m-am temut. M-am întors şi am privit spre cer... cãutând o scãpare...apoi m-am uitat înapoi..era tot acolo. Oare mã privea? Mi-e fricã de-ntâmplare...si mi-e frig.... Am închis ochii. Am auzit paşi îndreptându-se spre mine. S-a oprit lângã umãrul meu. I-am simţit respiraţia... Am deshis ochii şi am întors capul... Erau ochi de artist şi vedeam tabloul norilor şi-al verdelui... în ochii lui. Dar el nu ştia ce-i "astãzi" şi ce-i "mâine". Era în mânã cu cartea " Poveşti de dragoste la prima vedere" deschisã la "Misiune imposibilã" de Ana Blandiana. Ce tânãr... parcã prinsese viaţã din acestã poveste... dar am surâs şi am plecat. Nu m-a urmat.
Varã deci.... şi câte întâmplãri invadate de sufletul înrobit.

2 comentarii:

Iulia I. spunea...

8->
Cat de bine arata blogul; noua infatisare i se potriveste perfect <3.As fi vrut sa citesti compunerea si la scoala <3

Coltisor de Rai spunea...

O seara frumoasa iti doresc!

O întâmplare... vara

Aleile invadate de lumina şi cãldura verii. Deasupra, doar cerul senin străbătut de zboruri, cred ale împlinirilor. Şi în rest atâta verde şi floare, cât să nu cuprinzi cu ochiu-ţi mărginit o asemenea linişte şi frumuseţe. Totuşi tăcere. Mi-aduc aminte de ea, cu un surâs, spunându-mi cã ea coloreazã tãcearea. Cred cã a trecut pe aici de dimineaţă scuturându-şi cârlionţii şi cu seninul ochilor colorând... tăcerea.
Iatã-mã, pãşesc pe aceea alee, de unde am vãzut pe cer nori, în forma dragostei, a lunii, a steluţei şi a cãluţului de mare. Vã port în suflet şi acum, cu forma norilor, pãşind pe acea alee ( aleea noastrã). Ca totdeauna mã opresc în locul de unde, dacã este zi şi închid ochii e noapte, şi de e noapte şi închid ochii e zi.
M-am oprit şi respiram amintirile, când, am vãzut umbra unei siluete oprite şi ea pe acestã alee. M-am îmbujorat.. aş fi vrut sã-i citesc amintirea... poate vreo asemãnare. M-am întors curajoasã şi am pãşit sigurã la început, dar apropiindu-mã m-am temut. M-am întors şi am privit spre cer... cãutând o scãpare...apoi m-am uitat înapoi..era tot acolo. Oare mã privea? Mi-e fricã de-ntâmplare...si mi-e frig.... Am închis ochii. Am auzit paşi îndreptându-se spre mine. S-a oprit lângã umãrul meu. I-am simţit respiraţia... Am deshis ochii şi am întors capul... Erau ochi de artist şi vedeam tabloul norilor şi-al verdelui... în ochii lui. Dar el nu ştia ce-i "astãzi" şi ce-i "mâine". Era în mânã cu cartea " Poveşti de dragoste la prima vedere" deschisã la "Misiune imposibilã" de Ana Blandiana. Ce tânãr... parcã prinsese viaţã din acestã poveste... dar am surâs şi am plecat. Nu m-a urmat.
Varã deci.... şi câte întâmplãri invadate de sufletul înrobit.

2 comentarii:

Iulia I. spunea...

8->
Cat de bine arata blogul; noua infatisare i se potriveste perfect <3.As fi vrut sa citesti compunerea si la scoala <3

Coltisor de Rai spunea...

O seara frumoasa iti doresc!