Pleacă de sub raza soarelui nerăsărit,
Din visele mării uitate!
Păşeşte cu vara în privire
Şi zâmbeşte minţind o lume înteagă:
Că soarele a răsărit deja
şi cã marea încã e acolo undeva
ca o iluzie a dragostei albastre...
http://calisto-photography.deviantart.com/art/stranded-93455994
4 comentarii:
Si lumea e mai frumoasa cand ne mintim...
"zâmbeşte minţind o lume înteagă:
Că soarele a răsărit deja
şi cã marea încã e acolo undeva
ca o iluzie a dragostei albastre..." - extrem de intersantă ideea... Şi bine transmisă... Baftă în continuare...
niciodata nu cred ca am corespuns dragostea cu albastru.
multumesc...
în legaturã cu "albastrul" corespuns "dragostei" ca idee cã: "Dragostea e albastrã" este o terorie a mea si a Iuliei(http://colorez-tacerea.blogspot.com). Ca explicatie, am gasit noi potrivitã acestã culoare pentru cã dragostea poate sã fie uneori albastra ca cerul..sã fie senina, purã, gingasã, alteori precum marea: adâncã, misterioasã, necunoscutã, plinã de bune sau/si rele..etc
Numai bine!
Trimiteți un comentariu