marți, 18 august 2009

Cu ochii închişi

Uneori credea cã dacã închide ochii poate sã fugã... sã fugã de prezent, de cei din prezent, dar mai ales de cei din trecut, de trecut. Sã se evapore aşa cu ochii închişi prin toţi porii şi să pornească cu sufletul particule incolore şi reci spre cerul senin, prea albastru, cu nori mari şi pufoşi....
Inchidea ochii şi se concentra pe toate celelalte simţuri..mai ales pe cel auditiv... auzea secundele clipelor pierdute, auzea ceasuri rotunde spărgându-se cu zgomote vechi, auzea nu în ultimul rând vântul, vântul ce îi aducea pe chipul absent un zâmbet uscat... Buzele uscate tremurau uşor, prinzând culoarea zâmbetului....
Păcat doar că aşa,...cu ochii închişi uita de respiraţii... respiraţia ei era înăbuşită şi controlată, timidă.... dar celelalte repiraţii? Egoista aceasta selecţie...aşa cu ochii inchişi să nu asculte respiraţia.... cealaltă respiraţie..respiraţia ce încerca să înţeleagă ochii închişi, răsuflarea absentă, încremenită parcă în timp....

"Oare ea vede lumină, oare vede întuneric..şi de ce tace..de ce atâta tăcere? Tăcerea care trece peste zgomotul plin de viaţa, plin de prezent al respiraţiei mele...
Am s-o strig...."

Aşa cu ochii închişi, cu trupul închis în scoica încremenirii, se aude strigată... de undeva de la suprafaţă... De undeva de la suprafaţă porneşte spre adâncuri pe rând cate o literă... cu unde care răzbat greu.... şi încă după ce se aude clar strigată... ea cea fugită cu ochii închişi... se uita în urmă speriată..se simte ajunsă, încojurată, şi deschide ochii să privească prezentul în ochi:
Mulţumeşte că aude repspiraţia prezentului.... că s-a oprit din fugă...că trăieşte..da asta e cel mai important că traieşte..că simte..că se deschide din adâncuri.... că simte!



imaginea : http://ntscha.deviantart.com/art/eyes-wide-shut-unopened-105150143

7 comentarii:

Eduard spunea...

foarte frumoasa. ne plimbi frumos prin diferitele surse de sentimente, ne impresionezi cu alternanta lor, iar in final... ne arati ca suntem dependenti de ele. foarte frumos, inc-odata !

Ioan spunea...

Din simple stari, emotii sau trairi ai creat o adevarat poveste. Imi place mult stilul tau: profund si artistic.
Mi-a placut tare mult: "ã se evapore aşa cu ochii închişi prin toţi porii şi să pornească cu sufletul particule incolore şi reci spre cerul senin, prea albastru, cu nori mari şi pufoşi...." si "trupul închis în scoica încremenirii"

Felicitari si multa inspiratie in continuare.

Iulia I. spunea...

Cat de mult imi place; o alta creatie extraordinara >:D<

Ninsori Oglindite spunea...

Multumesc tuturor! ( am citit cu mare bucurie comentariile voastre)
Numai bine!

Ciocolatika spunea...

splendid !

te imbratisez !

riimaruca spunea...

incredibila poza cu fata !

incasha spunea...

Buna seara, ati vrea sa facem un schimb de linkuri? http://incasha.com

astept un mesaj la mine pe blog.
Pupici!

Cu ochii închişi

Uneori credea cã dacã închide ochii poate sã fugã... sã fugã de prezent, de cei din prezent, dar mai ales de cei din trecut, de trecut. Sã se evapore aşa cu ochii închişi prin toţi porii şi să pornească cu sufletul particule incolore şi reci spre cerul senin, prea albastru, cu nori mari şi pufoşi....
Inchidea ochii şi se concentra pe toate celelalte simţuri..mai ales pe cel auditiv... auzea secundele clipelor pierdute, auzea ceasuri rotunde spărgându-se cu zgomote vechi, auzea nu în ultimul rând vântul, vântul ce îi aducea pe chipul absent un zâmbet uscat... Buzele uscate tremurau uşor, prinzând culoarea zâmbetului....
Păcat doar că aşa,...cu ochii închişi uita de respiraţii... respiraţia ei era înăbuşită şi controlată, timidă.... dar celelalte repiraţii? Egoista aceasta selecţie...aşa cu ochii inchişi să nu asculte respiraţia.... cealaltă respiraţie..respiraţia ce încerca să înţeleagă ochii închişi, răsuflarea absentă, încremenită parcă în timp....

"Oare ea vede lumină, oare vede întuneric..şi de ce tace..de ce atâta tăcere? Tăcerea care trece peste zgomotul plin de viaţa, plin de prezent al respiraţiei mele...
Am s-o strig...."

Aşa cu ochii închişi, cu trupul închis în scoica încremenirii, se aude strigată... de undeva de la suprafaţă... De undeva de la suprafaţă porneşte spre adâncuri pe rând cate o literă... cu unde care răzbat greu.... şi încă după ce se aude clar strigată... ea cea fugită cu ochii închişi... se uita în urmă speriată..se simte ajunsă, încojurată, şi deschide ochii să privească prezentul în ochi:
Mulţumeşte că aude repspiraţia prezentului.... că s-a oprit din fugă...că trăieşte..da asta e cel mai important că traieşte..că simte..că se deschide din adâncuri.... că simte!



imaginea : http://ntscha.deviantart.com/art/eyes-wide-shut-unopened-105150143

7 comentarii:

Eduard spunea...

foarte frumoasa. ne plimbi frumos prin diferitele surse de sentimente, ne impresionezi cu alternanta lor, iar in final... ne arati ca suntem dependenti de ele. foarte frumos, inc-odata !

Ioan spunea...

Din simple stari, emotii sau trairi ai creat o adevarat poveste. Imi place mult stilul tau: profund si artistic.
Mi-a placut tare mult: "ã se evapore aşa cu ochii închişi prin toţi porii şi să pornească cu sufletul particule incolore şi reci spre cerul senin, prea albastru, cu nori mari şi pufoşi...." si "trupul închis în scoica încremenirii"

Felicitari si multa inspiratie in continuare.

Iulia I. spunea...

Cat de mult imi place; o alta creatie extraordinara >:D<

Ninsori Oglindite spunea...

Multumesc tuturor! ( am citit cu mare bucurie comentariile voastre)
Numai bine!

Ciocolatika spunea...

splendid !

te imbratisez !

riimaruca spunea...

incredibila poza cu fata !

incasha spunea...

Buna seara, ati vrea sa facem un schimb de linkuri? http://incasha.com

astept un mesaj la mine pe blog.
Pupici!