vineri, 4 iunie 2010

Noi ne vom macina printre pietrele lumii...

Ridica pietrele de pe drum.... si pune-le in urma ta... pune-le invers... si vino cu spatele spre mine. Cand te vei lovi de umbra mea, inchide ochii si de ai sa cazi., numara secundele, minutele, zilele poate chiar anii pana cand vei ajunge in bratele mele ( depinde de pietrele de pe drum... )
Cand imi vei simti caldura... cauta-mi mainile reci.... cauta-le printre pietrele si nisipul cald al verii... Cand le vei gasi deschide ochii si priveste cerul ori marea, totuna... eu sunt acolo sub capul tau... caldura pieptului meu iti va canta rasaritul si iti va adormi apusul... Parul meu iti va mangaia fruntea si spatele...
Gandeste-te din nou la pietre si la drumul de intoarcere.... sa le pui astfel incat sa ma gasesti cand pamantul va fi inundat, sau cand se vor toci in nisip de amintiri... sa tii minte drumul spre sufletul meu!...
Si pastreaza in buzunar, mereu, piatra de temelie.

4 comentarii:

Di spunea...

Frumos scris... Metaforic, piatra de temelie tot timpul trebuie sa o ai la tine, in suflet... si sa nu uiti cine esti cu adevarat...

Roxana Muntean spunea...

Jos palaria!
Foarte, foarte frumos scris:)

Irina M. spunea...

Un drum al vietii marcat cu pietre, un fel de Via Appia spre o eterna reintoarcere...

U. spunea...

Ar fi frumos sa putem pastra in buzunar acele lucruri,obiecate care repezinta chei spre ceva anume.

Oamenii care se inteleg si se cunosc sunt mai puternici.

Noi ne vom macina printre pietrele lumii...

Ridica pietrele de pe drum.... si pune-le in urma ta... pune-le invers... si vino cu spatele spre mine. Cand te vei lovi de umbra mea, inchide ochii si de ai sa cazi., numara secundele, minutele, zilele poate chiar anii pana cand vei ajunge in bratele mele ( depinde de pietrele de pe drum... )
Cand imi vei simti caldura... cauta-mi mainile reci.... cauta-le printre pietrele si nisipul cald al verii... Cand le vei gasi deschide ochii si priveste cerul ori marea, totuna... eu sunt acolo sub capul tau... caldura pieptului meu iti va canta rasaritul si iti va adormi apusul... Parul meu iti va mangaia fruntea si spatele...
Gandeste-te din nou la pietre si la drumul de intoarcere.... sa le pui astfel incat sa ma gasesti cand pamantul va fi inundat, sau cand se vor toci in nisip de amintiri... sa tii minte drumul spre sufletul meu!...
Si pastreaza in buzunar, mereu, piatra de temelie.

4 comentarii:

Di spunea...

Frumos scris... Metaforic, piatra de temelie tot timpul trebuie sa o ai la tine, in suflet... si sa nu uiti cine esti cu adevarat...

Roxana Muntean spunea...

Jos palaria!
Foarte, foarte frumos scris:)

Irina M. spunea...

Un drum al vietii marcat cu pietre, un fel de Via Appia spre o eterna reintoarcere...

U. spunea...

Ar fi frumos sa putem pastra in buzunar acele lucruri,obiecate care repezinta chei spre ceva anume.

Oamenii care se inteleg si se cunosc sunt mai puternici.