Da...am venit cu o puternică nevoie să scriu....şi am atâtea să spun..încât... (pun cam multe puncte - bine asta am observat mai demult) încat nu şitu ce să scriu mai întâi. Aşa păţesc mereu...şi poate am şi eu ceva de spus...dar ce să fac..dacă....acolo undeva şi aici...e o mare învălmaşală...
Da uite... cred că mi-am amintit ceva.: despre un exerciţiu.... sã încerci în fiecare zi sã faci lucruri obişnuite...dar sã ai ochii inchişi....da te obinuieşti aşa...să faci lucruri simple ca şi cum ai fi orb..de ce nu? pentru ca oricum atunci cand iubim mulţi din noi, prea mulţi, iubim cu ochii inchşi ca şi cum ar fi un lucru atat de obişnuit, de uşor încât îl putem face cu ochii inchişi.... "orb în dragoste" şi aici... sensul e că noi suntem orbi şi nu vedem dragostea....

n-ai înţeles nimic

oare să stig:

HEY SUNT LÂNGĂ TINE... HEI TE PRIVESC..... DESCHIDE OCHII!! DE CE?... DE CE?.... NU MĂ VEZI? SUNT AICI LÂNGĂ TINE.... AM ATÂTA CULOARE ÎN SUFLET...ŞI AM UN SENTIMENT COMPLEX....SUNT AICI LÂNGA TINE!!!

persoana I ... ca sã nu generalizez ..eu aşa cred că am orbit şi că nu vedem dragostea... că suntem orbi când vine vorba de atâtea şi ...sunt atâtea cadavre lângă noi...suntem într-un cimitir unde ne învârtim... orbi şi dezorientaţi...nu simţim măcar mirosul de putrefacţie..... acea suferintă a celor care mai văd...sau care deschid ochii

ştiu dramatizez...ştiu nu sună deloc bine şi nici nu miroase plăcut....

sper că vezi ......

iartă-mă dacă nu eşti orb, dacă eşti orb
ce ştii tu? ce ştiu eu?
încearcă exercţiul...cum îl chema.....cel refeitor la nemurire....da... da da