marți, 31 martie 2009

Am să continui acel joc explicativ al tăcerii...>> poate că e o perioada ( cam mare aş zice ) în care mă simt marcată psihic şi emoţional de tăcere... Pentru că mă framantă atât de mult, atât din punct de vedere cât şi al conţinutului ( proastă formulare)...încerc cred ...să o înţeleg..să o accept să mă acomodez cu ea...

De ce taci....de ce nu spui nimic..de ce nu aud de la tine nimic de atâta timp ? De ce taci ?( acesta întrebare o să se repete obseziv) De ce atâta tăcere între noi...de ce taci? Timpul trece ca şi cum....( lasa asta! ) timpul trece....şi nu-ţi aud vocea... de ce taci? vocea ta... vocea incomparabila...vocea pe care nu o pot descrie în ghiersul românesc... vocea acea...care mi-a intrat în suflet..care s-a strecurat pe gaura cheii... care a topit gheata şi frigul şi întunericul l-a răpus... De ce taci? ( prea dramtic ) ....Şi uneori, chiar dacă asta se întamplă poate doar în vis te aud.... e vocea ta...dar tu defapt taci. De ce taci? Şi oare sunt capabiă ca atunci cand vorbesti în realitate să nu mi se pară vis? spune-mi, caci eu cred ca m-am obişnuit cu tine tăcând. De ce taci? Te rog, strigă-mă şi caută-mă si strigă-mă tare, tare..şi trezeste-mă din relalitatea în care nu te aud....si în care ma tot intreb de ce taci?....De ce taci? Să-ţi multumesc că taci.... şi să inteleg acesta tacere a ta? Pot? Vreau? >>>> DRAMATIZARE <<<<<

Trecând peste acestă penibila si obsesiva dramatizare... sunt , ...sunt DeZamAgitĂ.... şi am scris asa pentru că simt şi văd o dezordine cumplită prin acestă dezamagire....: aşa cum acel EL tace eu nu mai văd.... nu cred că mai văd..dar are oare cine să mă certe...că nu mai văd? ....are cine să mă certe cand am să tac?...să ma certe cand am să surzesc... să mă certe cand am sa mă prăbuşesc...

Tăcerea te învaţă să mori pe zi ce trece.... tacerea lui, a ta, a lor....
Tacerea ta imi spune ca mor pe zi ce trece....

Nu mă certa/N-ai să mă cerţi ca am scris acestea...şi că nu ma pricep dealtfel deloc în acestă arta...nu mă certa ca sunt oarbă, că încep să nu mai simt... Să nu ma cerţi cand am să tac...sau cand am sa mor...
.............
............................
...........................................
BINE TAC !

totuşi,


IARTA-MA!

Un comentariu:

Iulia I. spunea...

8-> scrii atat de frumos :x si totusi ...

Am să continui acel joc explicativ al tăcerii...>> poate că e o perioada ( cam mare aş zice ) în care mă simt marcată psihic şi emoţional de tăcere... Pentru că mă framantă atât de mult, atât din punct de vedere cât şi al conţinutului ( proastă formulare)...încerc cred ...să o înţeleg..să o accept să mă acomodez cu ea...

De ce taci....de ce nu spui nimic..de ce nu aud de la tine nimic de atâta timp ? De ce taci ?( acesta întrebare o să se repete obseziv) De ce atâta tăcere între noi...de ce taci? Timpul trece ca şi cum....( lasa asta! ) timpul trece....şi nu-ţi aud vocea... de ce taci? vocea ta... vocea incomparabila...vocea pe care nu o pot descrie în ghiersul românesc... vocea acea...care mi-a intrat în suflet..care s-a strecurat pe gaura cheii... care a topit gheata şi frigul şi întunericul l-a răpus... De ce taci? ( prea dramtic ) ....Şi uneori, chiar dacă asta se întamplă poate doar în vis te aud.... e vocea ta...dar tu defapt taci. De ce taci? Şi oare sunt capabiă ca atunci cand vorbesti în realitate să nu mi se pară vis? spune-mi, caci eu cred ca m-am obişnuit cu tine tăcând. De ce taci? Te rog, strigă-mă şi caută-mă si strigă-mă tare, tare..şi trezeste-mă din relalitatea în care nu te aud....si în care ma tot intreb de ce taci?....De ce taci? Să-ţi multumesc că taci.... şi să inteleg acesta tacere a ta? Pot? Vreau? >>>> DRAMATIZARE <<<<<

Trecând peste acestă penibila si obsesiva dramatizare... sunt , ...sunt DeZamAgitĂ.... şi am scris asa pentru că simt şi văd o dezordine cumplită prin acestă dezamagire....: aşa cum acel EL tace eu nu mai văd.... nu cred că mai văd..dar are oare cine să mă certe...că nu mai văd? ....are cine să mă certe cand am să tac?...să ma certe cand am să surzesc... să mă certe cand am sa mă prăbuşesc...

Tăcerea te învaţă să mori pe zi ce trece.... tacerea lui, a ta, a lor....
Tacerea ta imi spune ca mor pe zi ce trece....

Nu mă certa/N-ai să mă cerţi ca am scris acestea...şi că nu ma pricep dealtfel deloc în acestă arta...nu mă certa ca sunt oarbă, că încep să nu mai simt... Să nu ma cerţi cand am să tac...sau cand am sa mor...
.............
............................
...........................................
BINE TAC !

totuşi,


IARTA-MA!

Un comentariu:

Iulia I. spunea...

8-> scrii atat de frumos :x si totusi ...