Început : Nu mă căuta acolo unde ştiu şi ştii că nu mă vei găsi...

....Defapt ţie îţi place să mă cauţi...iar mie îmi place să cred că nu mă vei găsi....să ştiu că nu mă vei găsi....
Dacă ne gândim bine drumul e scurt..dar de fiecare dată de negăsit...
Oare ..copacii nu mai au marcaje...? Oare pe uşi nu mai scrie numărul sălii, oare pe blocuri nu mai scrie numarul..pe tabliţe numele străzilor?
Dar mă înşel mereu.. şi mă amăgesc... cã mã vei cãuta..
Tu mã cauţi şi nu mă cauţi în acelasi timp..eu mă ascund...şi mă ascund..şi da..te caut şi puţin..în acelaşi timp... dar dacă strazile... nu au nume şi numere... dacă uşile nu au numere, nume....da!..la asta se rezumă... la dispariţia marcajelor.."cognitive"!?...ce zici???? sã te caut dupã instinct?...stai! sã te caut eu?...nu....
Mai bine lasă atât.... adică începutul: Nu mă căuta acolo unde ştiu şi ştii că nu mă vei găsi......

Bine...
Poate mai simplu...dacă chiar vrei...priveşte-mă în ochi şi întreabã-mă : ATUNCI UNDE?