Versuri pierdute

Priviri pierdute în negura amintirilor...
Nu avem sã ne întoarcem,
Ca sã ne regãsim urmele şi umbrele sfâşiate !?
Marea va încerca mereu să şteargă regretele
Şi lacrimile sărate din privirile confuze...
Ai prea mult nisip în ochi, castele de nisip,
Nu ai putea să vezi că soarele răsare în fiecare zi
Şi că există iertare!