Şi-am tot căzut
iertându-ne zborul...
Iar trupurile noastre s-au descompus
în pământul de amintiri din urma noastră.
Nici nu mai ştiu pe unde eşti…
Poate o respiraţie pe un gât încovoiat
ca o aripă ruptă...
Ne trezim mereu
Spre ceasul din apus
Fără tine
Fără mine…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu