Toamna...

Toamna...ca o copilă îmbujorată cu mâinile reci de la o circulaţie periferică proastă... stând în haina-i de orfană, îşi despleteşte părul şi, şi-l împleteşte iar şi iar...în reci ploi...
Scăpătând dintre lumini, în frigul de pe buzele decojite se aude murmurul unei foste iubiri... poate a roşului sau o galbenului pal...
Orfana adună tot ce sufletele aruncă în drum... iar lada ei cu fructe se va transforma curând într-o dulceaţă cu amprente adânci umane...

O toamnă frumoasă tuturor!...şi aveţi grijă ce aruncaţi, ce păstraţi, cu ce îndulciţi sau nu toamna...