sâmbătă, 28 martie 2009

*

Bine...n-am mai spus nimic de ceva timp...sau poate doar tacerea a grait pentru mine.
Daca stau mai bine sa ma gandesc, cred ca in ultimul timp am lasat sa vorbeasca tacerea in locul meu...dar oare cei in jur au inteles mesajul tacerii mele, oare au inteles ce voiam sa le transmit?...Normal ca nu le cer o intelegere "detaliata" sau mai bine zis exacta ci mai degraba aproximativa...
Sunt unele momente ( la mine incep sa devina cam dese ), cand mi se pare...sau ni se pare ca sa generalizez ( cu gandul ca poate mai sunt si altii in situatia mea, sau daca nu, tot nu e suparare... am sa ma simt cu "1 gram mai diferita" decat ceilalti.... ), ni se pare ca, toate literele, cuvintele nu sunt de ajuns, nu sunt suficiente..pentru a ne rosti sentimentele, dorintele, vointele...
Stau acum sa ma gandesc...defapt scriu gandindu-ma daca oare exista o asa numita intelegere in tacere.... >Daca fiecare ar intelege tacerea celuilalt<...greu de discutat..ar disparea poate misterul... e relativ...pentru ca totusi am vrea sa fim intelesi...Desigur...aici intervin limitele..noi ne putem limita tacerea...asa cum ne limitam (majoriatea) cuvintele pe care le rostim ( desigur pe care inainte le gandim, le cantarim pentru siguranta de cateva ori... )...
Si totusi revin spunand..poate ca de obicei ca timpul trece...si da, in ultimul timp..zilele, lunile, anii trec parca mai repede.... Oare chiar exista un moment dat in care timpul incepe sa alerge mai repede...ca un copil ce a invatat sa mearca...ca un adolescent ce a prins puteri si acum alearga alearga..dandu-si poate viteza sau maratonul....vietii... da ciudat.. "viata timpului"....

Deci combinand tacerea cu timpul...sa zic eu ca poate se includ unul pe altul..in tacere existand timp....si in timp existand tacere...( e un joc de cuvinte dar daca citesti cu atentie..poate o sa vezi sensul ascuns...) aici chiar am sa las tacerea (mea ) sa va lamureasca...

Un comentariu:

Iulia I. spunea...

Uneori tacerea poate fi un raspuns mai profund si mai plin de adevar decat atatea vorbe; cuvintele si-au pierdut credibilitatea si forta - acum sunt doar instrumente folosite pt. a ne integra...nu mai transmit nimic :-< sau puterea lor incepe sa paleasca ...

*

Bine...n-am mai spus nimic de ceva timp...sau poate doar tacerea a grait pentru mine.
Daca stau mai bine sa ma gandesc, cred ca in ultimul timp am lasat sa vorbeasca tacerea in locul meu...dar oare cei in jur au inteles mesajul tacerii mele, oare au inteles ce voiam sa le transmit?...Normal ca nu le cer o intelegere "detaliata" sau mai bine zis exacta ci mai degraba aproximativa...
Sunt unele momente ( la mine incep sa devina cam dese ), cand mi se pare...sau ni se pare ca sa generalizez ( cu gandul ca poate mai sunt si altii in situatia mea, sau daca nu, tot nu e suparare... am sa ma simt cu "1 gram mai diferita" decat ceilalti.... ), ni se pare ca, toate literele, cuvintele nu sunt de ajuns, nu sunt suficiente..pentru a ne rosti sentimentele, dorintele, vointele...
Stau acum sa ma gandesc...defapt scriu gandindu-ma daca oare exista o asa numita intelegere in tacere.... >Daca fiecare ar intelege tacerea celuilalt<...greu de discutat..ar disparea poate misterul... e relativ...pentru ca totusi am vrea sa fim intelesi...Desigur...aici intervin limitele..noi ne putem limita tacerea...asa cum ne limitam (majoriatea) cuvintele pe care le rostim ( desigur pe care inainte le gandim, le cantarim pentru siguranta de cateva ori... )...
Si totusi revin spunand..poate ca de obicei ca timpul trece...si da, in ultimul timp..zilele, lunile, anii trec parca mai repede.... Oare chiar exista un moment dat in care timpul incepe sa alerge mai repede...ca un copil ce a invatat sa mearca...ca un adolescent ce a prins puteri si acum alearga alearga..dandu-si poate viteza sau maratonul....vietii... da ciudat.. "viata timpului"....

Deci combinand tacerea cu timpul...sa zic eu ca poate se includ unul pe altul..in tacere existand timp....si in timp existand tacere...( e un joc de cuvinte dar daca citesti cu atentie..poate o sa vezi sensul ascuns...) aici chiar am sa las tacerea (mea ) sa va lamureasca...

Un comentariu:

Iulia I. spunea...

Uneori tacerea poate fi un raspuns mai profund si mai plin de adevar decat atatea vorbe; cuvintele si-au pierdut credibilitatea si forta - acum sunt doar instrumente folosite pt. a ne integra...nu mai transmit nimic :-< sau puterea lor incepe sa paleasca ...