Am simţit respiraţia...m-am întors cu toată marea ochilor învolburată de emoţie...dar nu era a ta... nu era o respiratie umană..era vântul.... Copilaresc dacă aş întreba dacă tu l-ai trimis! Nu mai cred!... în poveşti.
Era doar vântul. Ce, el nu are voie sã respire?!... chiar îl rog ...să respire pe umărul meu, pe gâtul meu, prin părul meu, pe obraji şi pe buze...
O sã ştiu însă data viitoare că nu eşti tu...că poate nici n-ai fost vreodată....
Respirã te rog!!!!!!!
Era doar vântul. Ce, el nu are voie sã respire?!... chiar îl rog ...să respire pe umărul meu, pe gâtul meu, prin părul meu, pe obraji şi pe buze...
O sã ştiu însă data viitoare că nu eşti tu...că poate nici n-ai fost vreodată....
Respirã te rog!!!!!!!
http://screamalovesong.deviantart.com/art/respira-simte-124082259
6 comentarii:
As vrea ca vantul sa ma inece si sa ma poarte spre abisuri unde nu exista Timp ...
"Nu mai cred!...in povesti." viata insasi e o poveste, iar "minunile" sunt lucrurile simple ce te fac sa zambesti in fiecare zi.
Ma refeream ca nu mai cred in povesti ca un "sinonim" pentru unele vise irealizabile. pentru acele "zane" si "printi" care nu exista in realitate.
Pe de alta parte dupa cum spui, exista o frumusete in fiecare lucru marunt al vietii, in realitate, nu in povesti... in amagiri:)
Cea mai grea dintre toate este asteptarea
Cea mai grea dintre toate este asteptarea
foarte draguta postarea...
Trimiteți un comentariu