Cu un oftat ce a fost răsăritul auditiv al întregii camere..se îndreaptă cu ochii deschişi ce tremurau albastrul obosit, spre masa de lângă pat, unde, în vază trandafirii erau adormiţi încă de noaptea trecută... Pe lângă măsuţă..petalele uscate urcau în miresme până în aşternuturile albe..neatinse...
În acestă noapte aşteptase în picioare, când cu ochii deschişi când cu ochii închişi răsăritul....
Pe fereastra deschisă, vântul... mult aşteptat, intră ca un musafir permanent... răscolind petalele ca pe un preş îndrăgit aflat dinaintea patului. Ea stând acum pe marginea patului, zâmbi.... zâmbi şi vântul...
Aştepta... aştepta răsaritul, umbra, mireasma petalelor, vântul...aştepta o nouă zi...apoi îşi aminti acel " Toate la timpul lor"...
12 comentarii:
ce frumos descri.imi plac personificarile si epitetele pe care le folosesti.au o muzicalitate extraordinara.imi place.congrats.
ai niste idei atat de geniale!
foarte frumos ceea ce scri tu, chiar ma impresioneaza! :)
Cand citesc ce scrii ma gandesc la Hans C. Andersen <33
Cat imi place <33.
Am citit de 3 ori 8->
Mulţumiri! :">
Numai bine!
E o pagina de roman.
Frumos...
Corect ,toate se intampla la timpul lor.
Genial
niste fragmente dintr-un roman foarte, foarte bun ! o noapte linisitia iti doresc, si-un inceput de an scolar minunat !
frumos, frumos ;))
O descriere frumoasă...
Scrii extrem de fain! Felicitari!
Daca doresti un link exchange, te rog sa ama anunti printr-un comment la ultima insemnare pe care am scris-o. Multumesc.
Imi place.
imi plac mult personificarile..bravo
Trimiteți un comentariu